joi, 29 iulie 2010

Que-est que vous avez preparez pour aujourd'hui?

joi, 29 iulie 2010
Cum stăteam eu aseară la orizontală m-a lovit o amintire din liceu. O amintire despre o mare doamnă, erudită şi mai ales, înrudită c-un mare universitar de pe raza localităţii noastre. Doamna era pornită într-un turneu prin licee, de promovare a celei mai noi opere literare ale sale, operă care o însoţea, spre vânzare, în mai multe exemplare, toate ticsite într-un coş de cumpărături pe roţi.
Doamna era ( habar n-am dacă mai trăieşte sau nu, dacă nu, Doamne iart-o şi iartă-mă şi pe mine că-mi râd de ea) varianta mioritică a Cruellei Devil, cu ceva-n plus. Un aspect de vrăjitoare desăvârşit c-un cufăraş de bijuterii de dimensiuni medii, care avea dublu rol, pe de-o parte pandantiv şi pe de alta portmoneu.
Să trecem de partea asta superficială către miez, şi anume marea operă literară. Care era un fel de prequel, sequel, remix la Micul Prinţ. Originalul, adică the real Micul Prinţ al lui Antoine de Saint Exupery, cu accent pe u, conform babei, mi-a stârnit emoţii controversate cu privire la oi şi baobabi. Mă stresa dementu' ăla cu oaia lui cu aspect de elefant mâncat de şarpe, care nici măcar nu se vedea, că era închisă-n cufăr, de aici poate şi inspiraţia doamnei. Şi cu obsesia lui pt. baobabii ăia cu prea mult elan în creştere, trăsni-i-ar Ăl de Sus.
Aşa, şi babiţi nu numai c-a scris ea cartea asta de mare angajament, dar l-a informat, printr-o scrisoare, şi pe nepotul lui Exupery. Nepot care i-a răspuns la vreo doi ani distanţă, spunându-i probabil, 'Madame, je suis impresionne par votre succes. Maintenant, allez chercher de l'aide professionnelle.'(Am tradus cu google translate, deci dacă e greşit, să le fie ruşine, şi lor şi lui Dinu Patriciu!)
Bun, de-a lungul prelegerii sale cred că ne-a spus de vreo 500 de ori, că întâi trebuie citită cartea scrisă de ea şi abia pe urmă originalul. Şi ne-a îndemnat, cam tot de-atâtea ori, subtil, să-i cumpărăm capodopera. Da' n-a avut sorţi de izbândă, că noi când ne-am ridicat din bănci, după vreo oră jumate de baliverne, aveam o căutătură de scandal în priviri de ziceai că tot spargem. Oricum, p-ăia micii, dintr-a 5-a, i-a încălţat cu scriitura, pt. modica sumă de 25 de lei.
PS Şi nu, nu ştiu cum se numeşte cartea :))

luni, 26 iulie 2010

Un' te-ai dus tu, Zacule?

luni, 26 iulie 2010
Azi-noapte l-am implicat pe Zac Efron într-un accident şi l-am şi omorât bine cu ocazia asta. În vis. De dimineaţă am intrat pe Internet să văd dacă au apărut ceva ştiri în sensul ăsta. N-a apărut nimic. Tânărul e teafăr şi nevătămat. Şi asta e foarte bine, pentru că lumea-ntreagă încă mai are nevoie de High School Musical.

P.S. Tre să am grijă cum etichetez articolul, să nu cumva asociez numele de Efron cu accident că se creează isterie generală. Cred că aşa iau naştere zvonurile, când tot felul de aiuriţi visează tot felul de aiureli şi pe urmă scriu pe blog de ele.

duminică, 25 iulie 2010

Music Lounge

duminică, 25 iulie 2010
Cu greu m-am hotărât asupra piesei pe care să o public aici şi asta pentru că în ultima perioadă au apărut multe melodii care-mi plac. Având în vedere vremea mohorâtă am zis să aleg o piesă veselă, antrenantă, care să ne bine-dispună. Dj Andi & Stella  - Happiness, by Kamelia şi George Hora, ya-ya.

joi, 22 iulie 2010

Salut!

joi, 22 iulie 2010
Gata! Deznădejdea şi tristeţea voastră au luat sfârşit. M-am întors, pentru că în ciuda vrerii voastre n-am lăsat blogu' de izbelişte. Am luat un pic de pauză şi-am plecat pe teritoriul Clujului să văd şi eu locuri frumoase şi să suspin d-amar şi jale că n-am şi io aşa ceva în spatele blocului. Am plecat într-o aşa grabă de nici n-am mai apucat să-mi anunţ dispariţia. Iertare!
Pentru că probabil vă întrebaţi cum m-am simţit p-acolo mă văd nevoită să pun punct curiozităţii care vă macină şi să vă povestesc. O fo' fooooarte fain, că să mă exprim ca prin partea locului. Am râs, am umblat cât pentru 3 luni d-acuma încolo şi-am făcut aşa ca la vreo mie de poze, ca să încununăm cu succes plimbarea. Spre ruşinea lui, Cluj-N., mai pe scurt Cluju' să ne fie mai lejer în exprimare, nu-i deloc un oraş domol. Nu e chiar aşa bine organizat. Spre ezemplu, circulă ăia p-acolo cu maşinile ca bolunzii, cred că dacă le-ai da voie te-ar şi călca. Nu-i indicat să mergi în vizită fără testamentu' la zi, că n-au treceri de pietoni şi unde au nu-s semaforizate, deci treci pe proprie răspundere când şi cum apuci.
În rest, taximetriştii sunt un pic aiuriţi, în afară de străzile principale nu mai cunosc nimic, dacă ceri să fi dus pe o stradă mai dosnică, ei te lasă pe cea mai apropiată stradă principală şi d-acolo te descurci.
Autobuzele, în schimb, sunt serioase, vin după program, des, ordonat. Da' au nişte bilete de n-are rost.
Ca să trecem în revistă şi părţile pozitive, tre' să zic că e un oraş numa bun de vizitat, clădiri, monumente, pieţe, străzi, parcuri, toate mari, faine şi bune de căscat gura şi ochii. Aerul de respirat e şi el un plus, am dormit foarte bine cât am stat pe acolo şi deja dădeam semne de trezire pe la 6 dimineaţa, fără efort, ceea ce cu mine nu se întâmplă niciodată.
Există şi localuri cu mâncare de te lingi pe deşte, deşi nu-i frumos. Noi, că ţin să spun că n-am fost de capu' meu, am mâncat o pizza, bine mai multe de fapt, delicioasă. Două seri, care totuşi n-au fost consecutive. Şi în a doua seară când am experimentat cu pizza pe vatră am nimerit nişte animale care stăteau la masa alăturată, de pe sate de undeva, după vorbă, port şi mai ales miros care au simţit nevoia să fie macho meni şi să intervină în vieţile noastre, dar noi cum n-am simţit nevoia să fim macho meni nu i-am băgat în seamă şi ne-am văzut de mâncarea noastră care a hrănit 3 guri flămânde şi 3 stomacuri aşijderea.
Să nu uit, şi pentru ca să-mi merit titulatura de copil de asfalt, tre să spun că pe lângă parcuri, clădiri şi alte cele am fost şi la mall-urile locale, unde m-am depresat total când am văzut că deja au împăturat pe rafturi pulovere, hanorace, jerseuri şi alte chestii lânoase.
Toate ca toate, a fost o mini-excursie distractivă, relaxantă şi mai-mai că m-aş sui în tren să iau iară calea Clujului. Şi pentru că eu am vorbit aici aiurea preţ de o pagină şi vă las să vedeţi nişte poze care rezumă tot ce-am bălmăjit io p-aici.
P.S Cu greu m-am abţinut să nu scriu acest text în stil arghelenesc, cu foarte mare greu. Aa da, şi am zis de un meleon de ori ţin să spun sau tre să spun. Ştiu, ştiu. Na gata, pozeee!

Piaţa Avram Iancu, cu fântâna cântătoare
Teatrul
Piaţa Eroilor, cred Unirii, de fapt

Eroilor, strada sau bulevardul
Piaţa M. Viteazu
Teatrul seara
Potol
Eroilor, strada sau bulevardul

duminică, 11 iulie 2010

Music & Artist Lounge

duminică, 11 iulie 2010
Pentru astăzi am ales cel mai recent single al lui Esmee Denters, o artistă olandeză, de 21 de ani care trăieşte visul american. Pasionată de muzică a început să facă nişte coveruri ale pieselor sale preferate, pe care le-a înregistrat şi le-a urcat în contul ei de YouTube. Aşa i-a atras atenţia lui Justin Timberlake, neintenţionat, care i-a propus să semneze un contract cu casa sa de discuri, proaspăt înfiinţată, Tennman Records, aflată sub umbrela Interscope. În 2009 şi-a lansat albumul de debut, Outta Here, care a dat până acum 3 singleuri, Outta Here, Admit it şi Love Dealer.

vineri, 9 iulie 2010

Să ne amintim

vineri, 9 iulie 2010
Azi e ziua Margaretei Pâslaru. De ce amintesc lucrul ăsta? Pentru că în perioada în care frecventam grădiniţa, da' am dat şi pe acolo, mi se spunea Pâslăriţa. La vremea aia nu ştiam dacă e un obiect, un animal, nu înţelegeam ce înseamnă. Pe urmă, am aflat că provine de la numele artistei. Tot acolo, pentru că nu ştiam cine e şi mai ales nu ştiam care e legătura între mine şi ea. Într-un final am aflat că am primit porecla, dacă pot să-i spun aşa, pentru simplu fapt că avem aceeaşi culoare a ochilor. Ceea ce nu mi se pare îndreptăţit sau adorabil. Să nu vă mai spun că în şcoala primară am trecut şi prin faza Degeţica. Nu vă mai spun. Ce să-i faci? Oameni care nu ştiu multe :-J.

Şi cum doamna Margareta Pâslaru s-a ocupat cu o chestie care mie îmi place foarte, şi anume muzica, am ales două melodii simpatice de-ale dumneaei.
Prima se numeşte Chemarea mării şi sunt de remarcat versurile care mi se par drăguţe şi diametral opuse de ce se aude azi.


A doua e un featuring cu Dan Spătaru şi se numeşte Ale tale. Just as charming :)

duminică, 4 iulie 2010

Music Lounge

duminică, 4 iulie 2010
Să nu renunţăm la obişnuita rubrică de duminică. Astăzi, puţin mai deosebită. Am dat aici de un grup de instrumentişti australieni, Aston, care fac coveruri după piese pop, r'n'b, cunoscute din topurile muzicale actuale.

Şi, da! Iar

Pentru istoria acestui blog trebui să notez că sunt, din nou, încercată. De-o răceală, care mă ameţeşte şi mă buimăceşte de cap. Cu sânge disperat, care-n momente de nebunie îmi ţâşneşte pe nas. Cu lipsă de somn, cu dureri în gât, şamd. Totuşi, am observat oarece semne de îmbunătăţire de când mă pregătesc să scriu fiţuica asta. Dar, să nu vorbesc prea repede. Voi, ce faceţi? Cum vă e weekendul, cum vă e vacanţa?
 
Design by Pocket