luni, 27 mai 2013

A fost odată...

luni, 27 mai 2013
Am primit pe e-mail un text foarte interesant și amuzant care arată istoria din spatele unor expresii din limba engleză care, la o primă vedere sau audiție, par cel puțin ciudate, dar există o explicație :)).

AMINTIRI DIN SECOLUL AL XVI-lea 
Data viitoare când te speli pe mâini şi nu-ţi place temperatura apei, gândeşte-te la următoarele lucruri din anii 1500:
- majoritatea oamenilor se căsătoreau în iunie deoarece îşi făceau baia anuală în mai şi încă mai miroseau cât de cât bine în iunie. Totuşi, miresele aveau cu ele un buchet de flori pentru a acoperi eventualul miros. De aici vine obiceiul de a avea un buchet de flori la nuntă.
- baia consta într-o singură cadă mare plină cu apă fierbinte. Bărbatul casei avea privilegiul de a se spăla în apa curată, apoi fiii şi restul bărbaţilor din casă, urmaţi de femei şi în final copiii - ultimii fiind bebeluşii. Între timp, apa devenea atât de murdară încât era posibil să pierzi pe cineva în ea. De unde şi zicala: "Don't throw the baby out with the bath water" ("Nu arunca şi copilul odată cu apa de baie").
-casele aveau acoperişuri înalte şi pufoase de stuf, fără lemn dedesubt. Era singurul loc unde animalele se puteau încălzi, aşa că toţi câinii, pisicile şi alte fiinţe mici (şobolani, gângănii) stăteau acolo. Când ploua devenea murdar şi alunecos şi uneori animalele alunecau şi cădeau de pe acoperiş. De unde zicala: "It's raining cats and dogs" ("Plouă cu câini şi pisici").
- nimic nu împiedica ceva să cadă în casă. Asta era o mare problema în dormitor, unde gândaci şi alte mizerii puteau murdări patul. Deci, un pat cu stâlpi şi un cearşaf pus deasupra oferea ceva protecţie. Aşa au apărut paturile cu baldachin.
- cei bogaţi aveau podele de ardezie care deveneau alunecoase când se udau pe timpul iernii, aşa că împrăştiau paie ("thresh" - resturi de la treierat sau pleava) pe jos ca să poată merge. Cu timpul, până în primăvară, paiele se tot adunau până când alunecau afară când se deschidea uşa. Astfel s-a proptit o bucată de lemn la intrare. Aşa a apărut pragul (în engleză se numeşte "threshold", care vine de la "thresh" şi hold" - a ţine, a opri pleava).
- pe atunci se gătea într-un ceaun mare care atârna întotdeauna în bucătărie deasupra focului. În fiecare zi se aprindea focul şi se adăugau ingrediente în ceaun. Oamenii mâncau în general legume şi foarte puţin, sau deloc, carne. Consumau din amestec (tocană, mâncare înăbuşită) la cină şi lăsau restul în oală să se răcească peste noapte, adăugând altceva peste ele a doua zi. Uneori mancarea avea în ea resturi destul de vechi. De unde rima: "Peas porridge hot, peas porridge cold, peas porridge in the pot nine days old" ("Terci de mazăre fierbinte, terci de mazăre rece, terci de mazăre în oală vechi de nouă zile").
- uneori făceau rost de carne de porc, ceea ce îi făcea să se simtă destul de speciali. Când aveau musafiri, atârnau şunca de tavan ca să se dea mari. Era semn de bogăţie că un bărbat "could bring home the bacon" ("era în stare să aducă şunca acasă"). Tăiau puţină ca să împartă oaspeţilor şi apoi stăteau toţi în jurul mesei şi "chewed the fat" ("mestecau grăsimea").
- pâinea era împărţită conform statusului. Muncitorii luau partea arsă de pe fundul pâinii, familia lua mijlocul şi musafirii partea de sus ("upper crust").
- căni de plumb erau folosite pentru a bea bere şi whisky. Combinaţia asta de alcooluri dobora de obicei un om pentru câteva zile. Cineva, care trecea pe drum, îi putea lua drept morţi şi îi pregătea de înmormântare. Erau întinşi pe masa din bucătărie vreo două zile, în timp ce familia adunată în jur mânca, bea şi aştepta să vadă dacă se trezesc. Aşa a apărut obiceiul de "priveghi", care în engleză se traduce "wake" ("to wake up" - "a se trezi").
- Anglia este o ţară veche şi mică, aşa că oamenii începuseră să rămână fără locuri de îngropat. Aşadar dezgropau coşciuge şi duceau oasele la o "casă-de-oase" ("bone-house") şi refoloseau mormintele. Deschizând acele sicrie au observat că unul din 25 aveau urme de zgârieturi pe dinăuntru şi au realizat că unii din acei oameni fuseseră ingropati de vii. Aşa că s-au gândit ca, de atunci încolo, să prindă o sfoară de încheietura mâinii mortului care să treacă prin acoperişul sicriului şi prin pământ până la suprafaţă şi să lege de ea un clopoţel. Cineva a stat de atunci noaptea în cimitir (aşa a fost inventată "graveyard shift" - "tura de noapte in cimitir") să asculte clopoţeii; astfel, oamenii vii erau "salvaţi de clopoţel" ("saved by the bell"), acesta mai fiind numit şi "soneria mortului" ("dead ringer").
A spus cineva că istoria e plictisitoare?
Cred că ar fi interesant să aflăm cum au luat naștere și unele expresii de la noi, pentru că limba română e foarte bogată în sensul ăsta.

duminică, 26 mai 2013

Music Lounge

duminică, 26 mai 2013

duminică, 19 mai 2013

Music Lounge

duminică, 19 mai 2013
A trecut și Eurovisionul de anul acesta și, spre surprinderea mea, am rămas cu mai multe piese în cap decât la edițiile trecute. Am făcut și-un top 4 preferate, care arată (și sună) cam așa:

1. Norvegia: Margaret Berger - I feed you my love

2. Moldova: Aliona Moon - O mie 3. Malta: Gianluca - Tomorrow 4. Azerbaijan: Faird - Hold me Despre melodia și prestatția României nu mai zic nimic, pentru că s-au zis destule. Voi v-ați uitat la Eurovision? Dacă da, care au fost preferații voștri?

duminică, 5 mai 2013

Music Lounge

duminică, 5 mai 2013


Poate vă e mai cunoscută varianta asta.

sâmbătă, 4 mai 2013

Paşte Fericit!

sâmbătă, 4 mai 2013
Să Paşteţi cuminţi şi fericiţi! Ne-auzim după.


vineri, 3 mai 2013

Ce şi cum facem

vineri, 3 mai 2013
După cum aţi observat, probabil, săptămână asta am fost aşa predispusă la cercetare şi informare. Aşa că am să continui trendul, mai ales că trecem prin nişte zile cu oarece semnificaţie culturalo - religioasă. Zile despre care nu prea (mai) ştiu nimic, în afară că n-ai voie să lucrezi, să te distrezi şi că trebuie să mănânci de post. Dau vina pe faptul că nu sunt o persoană prea bisericoasă şi din cauza asta nu prea ştiu ce şi cum se întâmplă zilele astea, dar, din păcate - if you know what I mean - e o chestie de cultură generală...lipsă :)).
Acuma e prea târziu, dar am să pomenesc şi de restul zilelor de dinainte de Vinerea a Mare, că mi-e ruşine să intru direct în pâine (am voie?). Or fi bune informaţiile despre pentru la anu', dacă l-om prinde, Doamne-ajută!
Aşadar, în Săptămâna Mare, asta în care ne aflăm acum, tradiţia cere să se facă curat prin case, gospodării, etc., ca-nainte de fiece mare sărbătoare, pe care n-o putem întâmpina oricum.
În Joia Mare, adică aşa cum a fost ieri, se petrec lucruri paranormale, la limita ocultului, pentru că, se pare, 'ăi de nu mai sunt vin în vizită acasă ( nu ăia din Spania sau Italia, ăialalţi plecaţi mai departe oţăr') şi trebuie întâmpinaţi cu focuri făcute din plante magice, care să le încălzească sufletele şi să-i facă să se simtă bine veniţi acasă. În Joia Mare se vopsesc ouăle, se coc cozonacii, pasca şi se împărtăşesc cei care au ţinut post. De asemenea, se spune că nu trebuie să dormi în după-amiaza Joii Mari, pentu că vei fi leneş tot anul. Mna, prea târziu :)).
În Vinerea Mare, adică azi, cum ar veni, se ţine post negru în aminitirea răstignirii lui Iisus. Tradiţia spune că în dimineaţa Vinerii Mari, oamenii obişnuiau să alerge prin rouă şi să se scalde în ape curgătoare, pentru a fi sănătoşi tot anul. Sună distractiv. În Vinerea Mare nu se spală, nu se coase, nu se coace. Nu se mănâncă urzici, pentru că Iisus a fost bătut cu urzici în ziua asta şi nici nu se foloseşte oţet, pentru că atunci când a fost pe cruce, buzele i-au fost udate cu oţet. Se spune că dacă plouă în Vinerea Mare, va fi un an bogat.
În Vinerea Mare, fetele nemăritate (!!!) fac vrăji de dragoste pentru a fi cerute de nevastă. Oare funcţionează şi dacă-s făcute pe Facebook? Sau care e procedura? Trebuie să mă interesez, că mai un pic şi se duce ocazia şi pe urmă mai tre să aştept înc-un an :)).
În Sâmbăta Mare, adică mâine, se pregătesc mâncărurile şi se sacrifică miei sau invers.
Ouăle de Paşti apără de ghinioane, iar coaja lor, îngropată în pământ, apără vitele de deochi - nu ştiu care categorie, mai exact :)). Iar fetele nemăritate (!!!), care păstrează cojile, grăbesc căsătoria - asta cred că e valabil doar dacă au făcut vrăjile alea în Vinerea Mare, că altfel cel mult pot grăbi căsătoria altora.

Cam despre asta e, în mare, vorba. Spor la treabă şi ne mai auzim până când o să trebuiască să ne urăm diverse.

miercuri, 1 mai 2013

Mai, 1

miercuri, 1 mai 2013
Astăzi majoritatea ţărilor lumii celebrează Ziua Muncii. În cele mai multe culturi este o sărbătoare specifică primăverii şi este asociată cu mişcarea muncitorească, fiind adesea un prilej pentru demonstraţii care să susţină drepturile muncitorilor.
La noi în ţară, Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima oară în 1890. Până în 1990, ziua de 1 mai a reprezentat o ocazie pentru manifestaţii politice. După 1990, lucrurile s-au mai relaxat, aşa că românii noştri petrec la iarbă verde, cu un mic, o berică, nişte muzică şi multă voie bună.
Nu ştiu voi ce-aţi făcut azi, dar eu tare aş fi vrut să-mi petrec Întâi de Maiul aşa:


Imaginea e de pe insula Bazaruto, în Mozambic.
 
Design by Pocket