duminică, 30 mai 2010

Despre Eurovision

duminică, 30 mai 2010
Aseară s-a întâmplat finala Eurovision 2010 după cum urmează.
1.Azerbaidjan. Reprezentat de Nafura, aa...Safura. Piesa Drip Drop cântată destul de bine. S-a mişcat prost. N-a putut să se mişte şi să cânte în acelaşi timp. A imitat-o pe Beyonce.
2.Spania. A fost un moment ciudăţel, dar bine interpretat.
3.Norvegia.Piesa, interpretarea, omu m-au dus cu gândul la Westlife, Take That, etc.
4.Moldova. S-au trezit şi ăştia să bage vioara în scenă când faza era deja răsuflată. Au cântat bine o piesă destul de proastă.
5.Cipru. Piesa calmă, bine cântată, dar nimic extraordinar.
6.Bosnia şi Herzegovina. Ăştia au bagat un rock gen Green Day. N-au cântat rău.
7.Belgia. Piesa mea favorită, cântată bine, într-un stil americănesc a la John Mayer, Jack Johnson. Una din preferatele mele.
8.Serbia. Cu Goran Bregovic la cârmă.Piesă de paranghelie.
9.Belarus. Melodia a fost mai mult decât patetică. I-a salvat faza cu aripile de fluturi.
10.Grecia.Artistul nu părea în apele lui, melodia cam tribală pentru ce civilizaţie a fost Grecia odat'.
11.Irlanda. Piesă clasic festivalieră. Cântată profesionist.
12.UK. Ăştia s-au făcut de râs maxim. Lol.
13.Georgia. Au avut şi ei o piesă din aia amplă, de corazon, dar fata a cântat-o bine şi în timp ce se mişca.
14.Turcia. Au dat-o pe-un rock gen Linkin Park care a fost destul de interesant.
15.Albania.Piesa de 2 lei. Păcat de vocea bună a artistei reprezentante.
16.Islanda. Din nou, piesă clasic festivalieră. Voce puternică, fără a reuşi însă vreo performanţă.
17.Ucraina.Piesă cu mesaj, băăi. Zi end iz niiir. Hai, lasă-ne.
18.France. Ăştia zici că erau pe plajă undeva în Caraibe. Il faut danser. Acuma, dacă îi musai, om dansa.
19.Romania.Piesa a fost ok, în comparaţie cu restul penibilităţilor cu care am participat. Au cântat-o bine şi au luat un onorabil loc 3. Bravos!
20.Rusia.De ăştia nu ştiu ce să zic. Ţin minte numai că le ningea pe scenă.
21.Armenia. Fi-ţi-ar eipricotu. M-a înnebunit tipa cu pronunţia ei. Melodia destul de bună.
22.Germania. Piesa câştigătoare. A fost cea mai apropiată de stilul meu, un melanj între Stefanie Heinzmann, Alanis Morisset, Avril Lavigne. Interpreta cam emo şi aiurită.
23.Portugalia. Faină limbă, melodia ok, interpretare bună.
24.Israel. Mă ustură gâtul numai când îmi amintesc cât s-a tot chhhâit. Frumoasă piesa.
25.Danemarca. Iar una de nişă festivalieră. Nimic deosebit.
Ce mi-a plăcut în plus de Belgia şi Germania a fost Suedia, care nu s-a calificat în finală.
Un alt plus al spectacolului a fost piesa cântată de MadCon pe care s-au organizat flashmoburi dansate în câteva oraşe europene. Niciunul din România.
Sunt împăcată cu piesa care a câştigat şi sper ca odată cu piesa învingătoare a Norvegiei de anul trecut şi cu cea de anul ăsta să se schimbe puţin factura pieselor care participă la Eurovision.
Piesa câştigătoare

Piesa Belgiei

sâmbătă, 29 mai 2010

Music Lounge

sâmbătă, 29 mai 2010
Varianta românească, cu iz de Jamaica. Smiley ft. Pacha Man - Love is for free. Enjoy!

joi, 27 mai 2010

I'm Lost

joi, 27 mai 2010
Da, e vorba despre acel serial Lost şi nu, nu mă identific cu el. După 6 ani şi-a găsit sfârşitul. Am văzut fiecare episod din toate cele 6 sezoane. Nu le-am înţeles pe toate, cred dealtfel că nici ei, creatorii nu au atins această performanţă. Cu toate astea, am continuat să cred în el. Mi se părea că pauza de câte 6 luni dintre sezoane nu se mai termină. Şi după vreo 2 sezoane cînd lumea deja ridica din sprâncene la auzul numelui şi strâmba din nas eu l-am susţinut şi mi-am pus obrazul la bătaie pentru el, 'Lasă, bă, uită-te în continuare, că doar e Lost, o să aibă un megafinal'. Şi într-adevăr a avut un megafinal, mega prost şi previzibil. Un final care în loc să raspundă tuturor întrebărilor care au apărut după fiecare episod, a ridicat altele 1000. Au îmbârligat şi au exagerat acţiunea în aşa fel încât singura variantă  a fost acest final liric, siropos, cu iz de recapitulare în care noi am aflat că toţi cei din serial sunt morţi, dar nu chiar toţi că mai erau câţiva care nu erau pregătiţi, plus cei neimportanţi de a căror soartă oricum nu mai trebuia să ne intereseze. Bravo, mă!
PS: Am uitat să vă zic cum că acest fragment conţine spoilere :)) !

marți, 25 mai 2010

Dovada încălzirii globale

marți, 25 mai 2010
Am zis.



duminică, 23 mai 2010

Music Lounge

duminică, 23 mai 2010
De duminica.Pixie Lott, la calitate cam de porc, dar piesa tot faina ramane.

joi, 20 mai 2010

Hai că se poate

joi, 20 mai 2010
Iată că în ţara noastră dragă printre reduceri, revoluţii, chin, înjurături, beţivi se găsesc şi oameni care să facă lucruri bune. Vorbesc aici despre doi băietani care i-au cam lăsat cu gura căscată pe unii dintre cei mai cei din domeniul IT şi al ştiinţei la Târgul Internaţional Intel de Ştiinţă şi Tehnologie din SUA. Ei au participat la concurs cu un sistem activ de prevenire a accidentelor rutiere alături de alţi 1.500 de participanţi din peste 50 de ţări şi...au luat premiul I. Felicitări lor şi ruşine statului care deşi nu-i ajută cu nimic se grăbeşte să-şi asume laurii victoriei, dar asta contează mai puţin acum! Bravo!
Pentru mai multe detalii bagaţi un ochi aici şi altul aici.

duminică, 16 mai 2010

Music Lounge

duminică, 16 mai 2010
De duminică. Una din piesele mele favorite la ora asta. Piesă cântată de una din artistele mele favorite la ora asta. Piesă pe care, deşi o aveam disponibilă de ceva vreme, abia acum am descoperit-o. C-aşa-s eu. Alicia Keys - Unthinkable

sâmbătă, 15 mai 2010

Să hăhăim

sâmbătă, 15 mai 2010
Doi ţărani, argheleni de felu' lor, merg să lucreze câmpurile patriei. Oameni serioşi fiind îşi iau şi ceva d-ale gurii (slană, ceapă şi pită) şi le depozitează la umbră pentru o mai bună conservare. Se apucă de săpat, greblat şi după o vreme unul din ei zice:
-Tu Mitre, vezi tu că-ţi mâncă câinii slana!
- Eee, mâncă pe mumă-sa, că doară brişca-i la mine :-J.

miercuri, 12 mai 2010

Şi eu, ce fac?

miercuri, 12 mai 2010
Ca să parafrazez un slogan al unei companii de la noi spun că viitorul nu sună deloc bine. Mă pregătesc să intru într-un sistem care nu mă vrea, care face tot posibilul să mă alunge. E un sistem bolnav, confuz, care trage să moară. Singurele lucruri care-l mai ţin în viaţă sunt nepotismul, favoritismul şi incompetenţa. Şi e un sentiment destul de crud să porneşti la drum cu un handicap, fără nicio perspectivă, fără nici o şansă.
Îmi dau seamă că până acum m-am ghidat după nişte principii învechite şi chiar eronate atunci când am luat unele decizii. Am avut impresia că dacă trag tare, bag ceva la cap şi nu altceva în altă parte o să ajung într-un loc care să merite efortul, o să ajung o persoană respectabilă, de folos societăţii. Am crezut şi eu, la fel ca alţii din generaţia mea, că o carieră care să te recomande drept intelectual e alegerea cea mai bună. Credeam că ar fi sub nivelul meu, ar fi degradant, aş fi stigmatizată dacă nu m-aş orienta spre un liceu bun, o facultate bună care să mă scoată "om". Am fugit de şcolile de arte şi meserii. Mi se părea naşpa şi aiurea să lucrezi ca frizeriţă, ca tâmplar. Mi se părea că astfel de meserii demonstrează că nu te prea duce capul şi nici nu îţi aduc împlinire pe niciun plan, fie el profesional sau personal. Tre să dau din coate, băăă, să ajung 'telectual, să nu umblu cu hainele prăfuite, să nu mă trezesc la 5 dimineaţa să trag până pic de oboseală şi să înjur sistemul printre dinţi.
Acum ştiu că mi-am luat o mare ţeapă. Ştiu să scriu şi să citesc şi nu-mi foloseşte la nimic. Mă aşteaptă o strălucită carieră de nime-n drum şi plin de praf. Pe când ăia cu o meserie, chipurile, degradantă or s-o ducă bine merci. O să îi doară la 14 metri în spate de ce ar putea crede ăia "şcoliţii" despre ei, pentru că ei o să aibă un loc de muncă sigur, un venit sigur, o viaţă sigură, lipsită de griji şi plină de constante. Pe când eu...eu pot să fac ceva pe viitoarea mea carieră nascută moartă şi îngropată.
Ştiu că se cere o reprofilare, cât sunt încă tânără şi cu minţile p-acasă. Dar, ce e de făcut, mai exact? Sigur, ideal ar fi propriul business. Dar aşa ceva cere nişte cunoştinţe de mate, economie. Cunoştinţe pe care am încercat timp de vreo 10 ani să mi le însuşesc, dar fără noroc. Altceva? Habar n-am. Nu mă trage talentul, mintea, sufletul în nicio direcţie clară. Înspre ceva realizabil, de durată, care să mă asigure că o să duc o viaţă decentă, fără să fiu nevoită să ies la cerşit, lupte de stradă sau alte rebeliuni.

PS: Să nu înţelegeţi cumva că descurajez educaţia. Nicidecum! Educaţia e vitală, dar ea trebuie făcută cu cap, temeinic, la timpul şi locul potrivit, pentru că altfel se poate întoarce împotriva ta.
PS number 2: Am găsit o imagine care ilustrează perfect cum stă toată treaba.

duminică, 9 mai 2010

Music Lounge

duminică, 9 mai 2010
De obicei nu ascult muzica celor de la Direcţia 5, dar melodia asta e...altceva.

Şi io, şi ioooo

Cineva îmi atrăgea atenţia că n-am mai postat de vreo 3 luni. Când eu am postat ultima dată acu' vreo 4 zile. Da' cică postările din ultimele 3 luni nu se iau în calcul ca fiind postări veritabile. Na, poftim apreciere! Tot ce pot să spun în apărarea mea e că am salvate câteva postări, nefinalizate ce-i drept (cum am observat că toată lumea are, cred că devine un nou trend). Au sfârşit nefinalizate şi nepublicate pentru că odată tastate n-au mai ieşit aşa amuzante cum mi le imaginam, plus că acum sunt depăşite.
En fin! Gata cu lamentatul! Azi scriu despre ăia care vor ei neapărat să facă parte din toate curentele care apar. Poate că aţi sesizat avântul pe care l-a luat industria handmade. Se organizează tot mai multe târguri, unde tineri artişti, şi nu numai, au posibilitatea să-şi facă vizibile creaţiile şi chiar să le vândă. Multe din obiectele astea sunt bijuterii făcute dintr-un clei special, cunoscut sub numele de scenă Fimo. Clei care e disponibil în comerţ, adică la îndemâna ălora care chiar dacă n-au nicio chemare se bagă în fiece curent. Zic să nu mai facem chestii doar aşa de dragul trendului, de dragul atenţiei, de dragul integrării, de dragul de-a nu suporta ca alţii să facă ceva şi noi nu. Obiectele de artizanat sunt chestii unice care înglobează talent şi originalitate. Şi trebuie făcute de cei cu înclinaţii artistice. Pentru că dacă se înghesuie toţi neica-nimeni în treburi ce implică chestii de ordin artistic o să se banalizeze toată tărăşenia. Şi atunci handmadeurile n-o să mai fie ceva spectaculos, ci o să devină un kitsch, o să vedem aceleaşi modele copiate şi terne, pe care o să le poarte toţi boemii wannabe. E plin de gablonţuri de tot felul, e plină lumea de hobby-uri de tot felul. Ce-ar fi să vă acceptaţi condiţia şi să vă limitaţi, totuşi?

duminică, 2 mai 2010

Music Lounge

duminică, 2 mai 2010
De duminica.
 
Design by Pocket