De vis!

Disclaimer! Postul de mai jos e naşpa. Am zis.

Nu ştiu dacă ştiţi, se poate să da, că eu-s bătrână şi am risc crescut de-a zice aceleaşi chestii de 100 de ori. Dacă nu ştiţi şi sigur nu ştiţi, pentru că nu v-am mai spus, eu visez SF. Ce zic eu SF, că visele mele sunt mai ceva ca filmele lui Tarantino, chiar mai rău, sunt horror. Şi nu ştiu cum se face, de unde scornesc eu toate scenariile astea, că de felul meu aşa sunt destul de paşnică. Sau poate că tocmai asta e, mă manifest aşa violent în vise ca să nu fac ceva pocinog în viaţa reală să mai intru, Doamne fereşte, la cremenal.
Unul din visele care m-a determinat(ah, ce alăturare de cuvinte)să scriu despre natura lor s-a întâmplat acu' câteva săptămâni. A fost atât de intens şi ciudat că era să nu mă mai trezesc. Cred c-am fost totuşi, ceva minte criminală într-o altă viaţă.
Buun. Se făcea că prin cartierul nostru se aciuase ceva sectă de oameni schilodiţi şi foarte agresivi care atacau(fac acordul cu secta sau cu oamenii?? Veşnica  pomenire a gramaticii!!) persoanele ce treceau prin zona lor. Deoarece şi pentru că ei considerau cum că dacă ei sunt nenorociţi toată lumea trebuie să sufere. Suferinţa fiind singura cale de purificare a sufletului pentru a putea accede în Împăraţia Cerurilor (am pus bazele unei întregi doctrine în 5 minute de visat). Şi aveau ei nişte instrumente primitive cu care atacau, nişte bârne cu nişte cuie în ele. Cred că era ceva sectă cu auto-finanţare :)).
Şi acum apar eu în vis. Se făcea că eu eram în apropierea razei lor de acţiune şi de acolo trebuia să ajung acasă. Şi-a venit să mă ia cineva, cu o Dacie roşie ( nu era Duster). M-am urcat în maşină, cu mare greutate, pentru că era împinsă de forţe necunoscute către un zid şi era cât pe ce să mă strivească. Când m-am suit am observat că purtam nişte pantofi cu toc de vreo 15 cm, care erau înnoroiaţi. Am pornit spre casă şi în drumul nostru am fost atacaţi de aceşti sectanţi care aruncau cu sânge pe maşină şi răcneau din toţi rărunchii, etc. Într-un final am ajuns şi în faţa blocului unde locuiesc, dar mi-era frică să intru pentru că mă gândeam c-au pătruns nişte din ăştia şi-n scara blocului şi-mi sar în spinare să mă atace. Dar cum sunt fată curajoasă, mi-am luat inima în dinţi şi-am fugit spre apartament si am şi ajuns. După, m-am trezit. Ura!
Am nişte vise suicidare, pot să îmi cauzez un infarct ceva şi am încheiat socotelile, no one will ever know :)).
Cam cu aşa ceva mă confrunt eu nopţile, unele din elementele din vis mi le pot explica, dar pe celelalte cred că trebuie să mi le desluşească un psiholog :D.

2.0

S-a petrecut şi marele eveniment.Pământul a deviat puţin de pe axa sa, ziua s-a micit cu 0.3 milisecunde, după calcule inexacte.Cu toate astea, eu tot nu ştiu cum s-a ajuns aici. Adică, am avut şaptesprezece ani, optsprezece, nouăsprezece. Tot spre zece m-am dus şi până la urmă tot la douăzeci am ajuns. Mă simt bine, încă n-am resimţit şocul schimbării prefixului. De-acum sunt cu 2 nu numai în buletin. Aşadar, să-mi, să vă şi să ne trăiesc şi să ne auzim cu bine şi la pragul de 25. Prag care e atât de îndepărtat că nici nu-l văd la orizont sau, ba da, parcă zăresc ceva.

Music Lounge

De duminica...

:)

Votarea s-a încheiat. Vă foarte mulţumesc pentru interesul manifestat. Aţi elogiat acest blog cum se cuvine, ca doar asta e calea spre progres, am văzut noi în reclame. Mă bucur că m-aţi încurajat să nu schimb nimic pentru că oricum n-aveam de gând, adică vreau să spun că n-aveam nicio idee de îmbunătăţire în acest sens. Singura schimbare ar fi să încep să scriu mai des pentru că s-a cam pus praful peste toată şandramaua şi a pus-o într-un con de umbră. Aşa că, rămâne să ne mai auzim!

Acum e momentul

Sunt într-o vervă de zile mari. Aş face şi tumbe dac-aş putea.
Dragii mei, dragi după cum bine ştiţi (dacă nu ştiţi nu vă simţiţi prost pen' că vă informez eu acu')ăsta micu' al meu face un an peste câteva zile, pe 20 ale lunii mai exact. Şi când mă gândesc că la început nu l-am vrut mi se rupe corazonu'. Şi ca orice copchil mai răsărit aşa începe şi el să ceară una-alta. Aşa c-am zis să vedem cum facem, poate-i alegem un header meseriaş sau îi schimbăm haina cu totul, ne orientăm spre alt skin. Ceva, orice că mă zăpăceşte de cap!
Aşadar, dacă vreţi un alt skin decât cel existent, care în treacăt fie spus mie îmi place atât de mult, sau dacă vreţi o modificare în conţinut, care mie personal mi se pare extraordinar( adică de ce-aş scrie despre o anumită temă când scriu aşa bine despre orice, doar m-aş plafona) saaaau dacă vreţi să şterg blogul, caz în care îl şterg şi nu mai vorbim niciodată, răspundeţi la chestionarul din partea dreaptă. Chestionar care parafrazează un mare om, de fapt e o copie ordinară a scrierilor lui, ruşine Dinu Patriciu! Iar dacă credeţi că cele două întrebări vă îngrădesc spaţiul de exprimare, vă puteţi spune părerea mai pe larg, printr-un comentariu la această postare sau la oricare altă postare de pe blog, pen' că sunt destule, har Domnului.

Fear not!

Nu vă temeţi! N-am lăsat acest blog de izbelişte, ci i-am dat o pauză de respiro. Nu ştiu câtă nevoie avea de ea, în condiţiile în care nu-i el prea activ de felu' lui aşa.
Atâta am vrut să zic. Că suntem bine. El funcţionează, eu n-am murit deşi am fost cât pe ce. Vă rog, aveţi răbdare şi nu vă simţiţi abandonaţi!

Let's rock'n'roll!

Acu' c-a trecut postul ne putem destrăbăla. Şi cum putem face asta mai bine altfel decât dansând. Am şi melodia potrivită pentru asta. Un cover al piesei Crazy in Love by Beyonce făcut de nişte băieţi din Germania ce-şi spun The Baseballs.

Floricele pe câmpiiiii....

Să Paşteţi fericiţi, deci (da, da, ştiu că e răsuflată poanta, ha, ha)! Să mergeţi să luaţi lumină, să vă mai dregeţi minţile şi sufletele păcătoase ( aveţi grijă să nu vă incendiaţi. Dacă sunteţi emo, aveţi voie, că doar îi Paştele).

Ouaţi, mieliţi şi beţi în mod cumpătat. Să nu care cumva vă betegiţi să ajungeţi la s*****( nu zic cuvântu-ntreg că mi-i urât) c-aţi văzut ce naşpa e, mai bine să staţi la voi acas'.

Atât d-aici de la centru. Paşte Fericit cu toate cele bune, cuviincioase şi trebuincioase. La Mulţi Ani!

Cu ocazia sărbătorilor...

Să simţim şi noi, ca tot românul, că e 1 Aprilie.
La noi:
- Salariile cresc, scăzând
- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse
- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate
- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut
- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură
- Plătim asistenţa medicală gratuită
- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul, dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!
- Premierul ştie totdeauna ce vor oamenii fără să-i întrebe niciodată
- Banii ţării sunt tot mai puţini, dar avem tot mai mulţi miliardari
- Poporul primeşte tot mai mult, dar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi
- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă
- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă
- Salariile profesorilor au crescut cu 50% prin reducere cu 15%
- Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut
cu 300 000
- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul
- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale
- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite
- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%
- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru
- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional.

PS Liniuţele le-am ciordit de la ăştia, care şi ei la rândul lor au făcut la fel.