marți, 30 iunie 2009

Stupid who? Stupid you!

marți, 30 iunie 2009
Ar cam fi vremea să mai scriu câte ceva, că prea am lenevit, din nou, din păcate şi risc să-mi pierd entuziasmul. Până acum credeam că am mai multă inspiraţie şi scriu mai bine la ceas de seară, dar e 00.00, adică miezul nopţii şi eu mă chinui să compun câte o frază. Deci, se pare că n-am avut dreptate. Sau totuşi poate da, având in vedere că deja e prima oră a zilei următoare :-J .
To make a long story short, cum ar zice rusu' poliglot (cu toate că n-are legătură cu ce am aberat mai sus, dar s-o scurtăm totuşi) mergeam cu autobuzul într-o zi şi mi-a fost dat să asist la o manifestare brută a prostiei şi necioplirii cu care suntem nevoiţi să trăim, chiar dacă nu ne aparţin personal. Prin geamul autobuzului ochiul se putea delecta cu frumuseţile urbei, gen maşini şi magazine, nimic neobişnuit până când la un moment dat, (uuu, suspans) dintr-un magazin a ieşit o persoană de culoare, un om, pentru că şi ei sunt incluşi în această categorie. Moment în care două proaste, adică don'şoare s-au lipit ca muştele de geamul autobuzului şi au început ( le citez chiar dacă nu sunt nevoită) "Băh, hahaha, hihihi, deci băăăhhh, tu vezi şi tu ce văd şi eu - fără semnul întrebării, pentru că n-aveau intonaţia corespunzătoare oricum- moama, uite, uite maimuţa hahaha, hihih!!!!" Toate cele de mai sus erau indicate mult prea graţios de către proaste, adică don'şoare, cu ajutorul mult prea graţiosului lor deget arătător. După acest spectacol cultissim, cele două au fost suficient de drăguţe să ne mai răsfeţe cu încă un moment memorabil desfăşurat pe trecerea de pietoni când, accidental, o altă persoană a atins trupul prea firav al uneia dintre protagoniste, citez "Bă, proastă, uite bă la asta, băăă, te sparg!!". Vă mulţumim pentru această frumoasă experienţă şi suntem onoraţi să circulăm la un loc cu voi.
Şi acum, la final, se pune întrebarea, cine-a fost maimuţa în povestea asta?

vineri, 26 iunie 2009

King of Pop

vineri, 26 iunie 2009
A vândut peste 750 milioane de albume în întreaga lume, a avut 13 melodii numărul 1, a fost inclus în Rock&Roll Hall of Fame de 2 ori şi a primit 13 premii Grammy. Da, e vorba despre Michael Jackson care, din păcate, a murit la vârsta de 50 ani.
A fost pe culmile gloriei şi la periferia ei, dar lumea îşi va aduce aminte de el doar prin hiturile pe care le-a scos, care sunt de ascultat într-o viaţă de om. Indiferent de genul muzical preferat fiecare a ascultat muzica lui Michael Jackson la un moment dat. R.I.P!



Michael Jackson - Beat it
Vezi mai multe video din Muzica

Leapşa

Am văzut pe mai multe bloguri chestii d-astea, dar niciodată nu m-am gândit ce-aş răspunde. Acum însă am primit o astfel de provocare şi trebuie să răspund. Să vedem ce iese.
1. Dacă aş fi fost o lună eram Mai.
2. Dacă aş fi fost o zi a săptămânii eram Vineri.
3. Dacă aş fi fost o parte a zilei eram Seara.
4. Dacă aş fi fost un animal marin eram Delfin.
5. Dacă aş fi fost o direcţie eram stânga.
6. Dacă aş fi fost o virtute eram Răbdarea.
7. Dacă aş fi fost o personalitate istorică eram Cleopatra.
8. Dacă aş fi fost o planetă eram Venus.
9. Dacă aş fi fost un lichid eram Mountain Dew :D
10. Dacă aş fi fost o piatră eram Safir.
11. Dacă aş fi fost o pasăre eram Privighetoarea.
12. Dacă aş fi fost o plantă eram Garofiţa.
13. Dacă aş fi fost un tip de vreme eram Vremea de primăvară.
14. Dacă aş fi fost instrument muzical eram Vioara.
15. Dacă aş fi fost o emoţie eram Frica.
16. Dacă aş fi fost un sunet n-aş fi fost.
17. Dacă aş fi fost un cântec eram "Walking Away".
18 Dacă aş fi fost un film eram "La vita e bella."
19. Dacă aş fi fost un serial eram "Dr. House"
20. Dacă aş fi fost o carte eram "De veghe în lanul de secară"
21. Dacă aş fi fost un personaj de ficţiune eram Holden Caulfield.
22. Dacă aş fi fost un fel de mâncare eram Felul II.
23. Dacă aş fi fost un oraş eram Rio de Janeiro.
24. Dacă aş fi fost un gust eram Sărat.
25. Dacă aş fi fost o aromă eram de Pepene verde.
26. Dacă aş fi fost o culoare eram Albastru.
27. Dacă aş fi fost un material eram Denim.
28. Dacă aş fi fost un cuvânt eram Umor :D
29. Dacă aş fi fost o parte a corpului aş fi fost Ochii.
30. Dacă aş fi fost o expresie a feţei aş fi fost cea de Panică.
31. Dacă aş fi fost o materie la şcoală eram English.
32. Dacă aş fi fost un personaj de desene animate eram Bubbles din PPG.
33. Dacă aş fi fost o formă geometrică eram Paralelipipedul.
34. Dacă aş fi fost o maşină eram Smart.
35. Dacă aş fi fost o haină eram Jeansii.

Cred că am sărit peste o întrebare sau am numerotat greşit. În sfârşit, în mare, cam asta e. RoXx mi-ai pus imaginaţia la bătaie şi mi-ai dat de scris....Leapşa merge mai departe la cine o primeşte.

joi, 25 iunie 2009

Nişte cretini

joi, 25 iunie 2009
Întâmplător am dat peste nişte unii, care nu ştiu sigur dacă-s oameni ori mutanţi ori numai fani Star Trek. Chestia e că trăiesc în libertate printre noi(relativ, că-s niponi, da' la cum arată nu m-aş mira să poată ajunge dintr-un loc în altu' într-o secundă aşa).
Deci, aceste creaturi suferinde, după cum arată, chinuite de grijile zilnice gen unde să îmi mai bag un belciug, ce desen mistico-fantastic să-mi mai pictez pe corp, cum să-mi ridic păru-n cap ca să ies şi eu în evidenţă( normal, dacă talent n-ai, capu' nu te duce în nici o direcţie mai acătarii, tre' să recurgi la chestii d-astea de suprafaţă, uşor de modificat, care nu presupun prea mult efort de nici un fel) au copt-o din nou, ca să sfârşesc fraza odată. Ce s-au gândit ei, influenţaţi probabil de factori externi şi halucinogeni? Exact! Să-şi injecteze soluţie salină în cap şi mâini ca să fie mai umflaţi ca restu'. Ştiam că la asta v-aţi gândit şi voi. Naşpa că efectul soluţiei e doar temporar, deci în curând o să trebuiască să se gândească la altceva.
Da, excesul de bunăstare şi plictiseala nasoleşte creierii tinerilor(care creieri, aş adăuga, da nu mă pot contrazice). De ce zic asta? E clar că cei pe care îi vedeţi în poze sunt copii de bani gata care întotdeauna au avut tot ce-au vrut, minus atenţie care tot timpul a fost compensată cu bani, gadgeturi, de aici şi acuta nevoie pe care o resimt să fie băgaţi în seamă şi eventual ţinuţi minte. De unde deduc că sunt de bani gata? Ăăăă, cine i-ar angaja pe ăştia? Aşadar din moment ce nu sunt nevoiţi să se angajeze, au bani acasă pe care să stea confortabil.
Cred că părinţii ăstora umblă cu crucea în gât tot timpul, să nu cumva să sară necuratu' la ei. Săracii!

Sunteţi frumoşi, mă!Mânce-vă urâtu'! I bet you'd love that :-& . Mi-am poluat blogul cu moacele voastre.
Aaa, am uitat, mai multe poze şi detalii pe umornegru

luni, 22 iunie 2009

Bacmania

luni, 22 iunie 2009
Azi e prima zi a Bacalaureatului, supranumit "examenul maturităţii" din motive necunoscute. Elevul care participă la un aşa examen nu dovedeşte nimic şi nici nu dobândeşte nişte trăsături de caracter deosebite. Elevului îi este testată capacitatea de memorare şi transcriere din memorie a tonelor de inutilităţi cu care a fost îndopat în 4 ani, în cazurile fericite, iar cei ce îndrăznesc să îşi pună imaginaţia sau propria gândire în acţiune sunt aspru sancţionaţi.
Într-adevăr, bacalaureatul pregăteşte adulţii demni de mâine, pe care îi deprinde să nu gândească şi să folosească opinii reciclate, second-hand. Acest examen al maturităţii îi învaţă că e perfect în regulă să fie necinstiti, să trişeze, să umble cu mândrie pe calea incompetenţei. Tot ce contează e să îşi urmeze cu neclintire interesele, să ajungă în top şi să fie cât mai incompetenţi cu putinţă.
Mulţumim cu căldură domnului Bacalaureat pentru aceste învăţături nepreţuite( vorba vine, costă cam 1000 de euroi, depinde de nivel).
Succes tuturor celor care susţin examenul de BAC zilele astea!

sâmbătă, 20 iunie 2009

Stop discriminării!

sâmbătă, 20 iunie 2009
Să mai şi scriu aşadar, să împărtăşesc poporului din vasta mea experienţă.
Azi am ales să vorbesc despre cumpărături în altă manieră decât "Vaaai, ce bluziţă draguţăăă, trebuie neapărat s-o am!!!" sau "Vaaai, nu pot trăi fără shopping de 700 de ori pe săptămână".
Mie nu-mi place să merg la cumpărături, mai ales când e vorba de haine, pentru că nu pot să îmi fac o listă de acasă şi să mă duc aţă la produsele de care aş avea nevoie şi să plec, ci trebuie să caut, să aleg şi mai ales să probez. Pentru mine e tortură chinezească. Da, pentru că pierd ore în şir căutând, enervându-mă, acuzându-mă, dispreţuindu-mă( acum dramatizez puţin :D) doar ca să sfârşesc prin a găsi haine sau încălţări care nu mi se potrivesc sau care au un croi absolut nepământesc sau sunt făcute din nişte materiale de speriat. Am impresia că toata marfă e făcută pentru tipe gen Kate Moss care suferă de mania de-a fi în centrul atenţiei şi poartă culori neon. Chiar nu vreau să fiu ca o cutie neagră, să pot fi observată în orice condiţii, de oricine. De ce oare nu pot găsi ceva pe măsura mea şi să fie simplu??
Mulţi interpretează atitudinea mea ca pe un moft, spun că sunt pretenţioasă. Tot ce ştiu eu e că sunt discriminată.

joi, 18 iunie 2009

Music Lounge

joi, 18 iunie 2009
Ar fi timpul să mai mişc ceva aici pe blog că altfel se instalează haosul cu pânze de paianjen şi toate efectele. Nu, n-o să scriu nici de data asta că îmi lipseşte ceva, şi anume inspiraţia şi trebuie să aberez frumos, pentru că altfel nu se poate. Încă puţin în ritmul ăsta şi deja am un articol complet.
Serios acum, chiar n-am să scriu, în schimb vă mai pun ceva muzică până aşteptaţi după mine, aşa ca la serviciile de telefonie mobilă, oricare.
Pe artistul ăsta l-am descoperit recent, ascultându-l la radio că doar n-am săpat în Egipt după el. Se numeşte Daniel Merriweather şi cântă foarte fain. Aha, aşa e.
Are şi videoclip din ăla profesionit, da' nu-l pun aici că vă distrage de la cântec.

sâmbătă, 13 iunie 2009

Ceapa mamii voastre!!!

sâmbătă, 13 iunie 2009
Chiar când mă gândeam că nu mai am despre ce să scriu pe blog, hopa, a apărut şi subiectul. Sper să nu încep să am superstiţii în legătură cu numărul 13 din cauza asta.
Nu degeaba urlam eu într-un articol anterior cât de tare mă enervează anumite animale bipede care umblă nestingherite pe stradă ca să mă stingherească pe mine.
Şi cum ziceam m-am întâlnit, contrar voinţei mele, cu subiectul sâmbăta asta, pe 13. Un cretin! Un instabil mental şi fizic la momentul întâlnirii noastre!
Pe scurt veneam sâmbătă pe la 8pm de la plimbare dimpreună cu alte două persoane, pe lumină, pe stradă deloc izolată când din urma noastră se aud nişte ameninţări incorente. Bineînţeles că n-am răspuns somaţiilor şi ne-am continuat drumul la o viteză mult mai mare doar ca să ne trezim cu idiotul lângă noi, dornic foarte să ne ţină companie. Norocul nostru (vorba vine) a fost că am dat de nişte oameni adunaţi pe-o bancă şi ne-am aciuat lângă ei în speranţa că idiotul o să-şi piardă cheful şi-o să-şi continue drumul pe una din cele 7 cărări pe care le avea la dispoziţie. Dar nu, idiotul stă să se grozăvească în mijlocul nostru, îşi frânge ochelarii de soare într-un moment de duritate excesivă şi se repede la cine apucă. Oamenii de pe bancă, care nu mai stăteau de mult pe bancă, au avut prezenţă de spirit, l-au imobilizat pe dement şi au chemat Poliţia. Poliţie care s-a prezentat rapid şi a aplicat din plin legea pe pielea derbedeului. Mă opresc o secundă să-i aplaud =D> . Chiar dacă se aud multe cuvinte de băşcălie la adresa lor în cazul meu au intervenit prompt şi şi-au făcut datoria. Mi-aş dori totuşi să preîntâmpine astfel de situaţii decât să le vină de hac după ce s-au produs.
În concluzie, spun încă odată că m-am săturat ca toate leprele, toţi luzării, instabilii de toate felurile, jegoşii, beţivii, nebunii să ne incomodeze la tot pasul. E simplu, ei trebuie să dispară şi noi să rămânem şi aşa suntem prea mulţi ca să ne mai suporte planeta asta.
Acestea fiind spuse eu îmi iau spray lacrimogen şi vă sfătuiesc să faceţi şi voi la fel!!!!

joi, 11 iunie 2009

De profundis

joi, 11 iunie 2009
Cineva mi-a trimis un citat profund zilele astea şi m-a întrebat dacă n-aş vrea să-l pun pe blog. Eu am dat-o cotită, că nu e pe specificul la blogu' meu (Blogului!!!Aşa se zice corect! S-a-nţeles?) că nu ştiu ce. Dar m-am gândit eu mai bine şi am zis că şi dacă nu e pe specific îl fac eu să fie, că doar de aia e blogu' meu să se-ntâmple după cum îmi place mie. Să începem, aşadar.
Ai întotdeuna în vedere că trebuie să ai grijă la gândurile tale pentru că ele se transformă în vorbe. Nu e neapărat valabil pentru că mulţi nu ştie ce e alea gânduri şi dacă ştie oricum e mult prea mult să le mai transforme şi în vorbe.
Ai grijă la vorbele tale pentru că ele se transformă în fapte. Se transformă da, asta dacă vorba e imperativă, de genul "Adu-mi şi mie un pahar cu apă!" Gata-i vorba înfăptuită.
Ai grijă la faptele tale pentru că ele devin obiceiuri. Normal, dacă eşti suficient de convingător şi autoritar o să-ţi mai aducă un pahar cu apă şi altădată.
Ai grijă la obiceiuri pentru că ele îţi definesc caracterul. Da, o să fi cunoscut drept o persoană care ştie să se impună în faţa celorlalţi şi să-i determine să-i facă pe plac.
Ai grijă la caracter pentru că el îţi dictează destinul. Aşa e, mare vorbă. Strânge cât mai multe pahare cu apă de la cât mai mulţi fraieri şi te aşteaptă o glorioasă carieră de politician sau afacerist.

luni, 8 iunie 2009

Sfântu' somn

luni, 8 iunie 2009
Cum ziceam într-un articol mai vechi sufăr de boala porcului. Nu, nu aia de-i zice H1N1, ci aia de dragul căreia mănânci şi dormi cu accent pe dormit. Carevasăzică dormi în aşa hal până nu mai poţi să dormi şi tot ai mai dormi.

Boala asta a apărut încă din primele luni de viaţă când nu mă puteam bucura de orele din timpul zilei pe deplin pentru că eram sub contract cu Nea Ene şi potrivit clauzelor trebuia să bag somn, aşa că bagam, când se aştepta lumea cel mai puţin. Şi Nea Ene ăsta cred că s-a instruit la ceva şcoală mafiotă pentru că dacă te prinde odată nu mai scapi de el. Şi uite aşa sub ameninţarea lui mă trezesc dimineaţa gândindu-mă că de abia aştept să dorm iar şi bănuţii mei de buzunar se duc pe pijamale că de la atâta dormit incredibil cât de repede se uzează.

Aşadar principala mea activitate inactivă e somnul şi tot restul se întâmplă numai după cum dictează el. Dacă somnul vrea să se activeze când tocmai trebuia să mă întâlnesc cu cineva, ghinion ne vedem altădată.

Dar totuşi, aşa fără să mă audă (că acum e în pauză, somnul zic, că nu sufăr de somnambulism să pot să scriu în timp ce dorm) chiar e al naibii, adică ajungi să te trezeşti în toiul nopţii, să te uiţi cu disperare la ceas, să calculezi câte ore mai ai până trebuie să te trezeşti sau până apuci să dormi iar. E posesiv şi se lasă dus greu. Da' am auzit eu că pe la 40 de ani te eliberează de contract, dar până atunci dependenţa de el e aşa de mare că faci orice să se întoarcă la tine. Serios.

vineri, 5 iunie 2009

Music Lounge

vineri, 5 iunie 2009
Ascultaţi şi voi nişte muzică până îmi vine mie cheful de scris.
1. Kings of Leon - Use somebody
2. Lemar - Weight of the world.
Sunt stiluri diferite, dar îmi plac amândouă că aşa sunt eu o fiinţă eterogenă şi complexă. Urechile voastre ce muzică ascultă că tare sunt curioasă?







P.S. Să nu se trezească vreun gigel să facă sesizări de genul "Păi eu pe astea le ştiu de dinainte să mă nasc, sunt vechi."/:)

marți, 2 iunie 2009

Bă, deci gata!

marți, 2 iunie 2009
Asta e replica pe care o foloseşte subsemnata, adică eu, de câte ori se ambiţionează să facă ceva. Da ştiu că nu e ladylike să mă exprim cu "bă", da' pe persoană fizică la mine în casă zic cum vreau, mai ales în perioadă de stress.
Acuma o să vreţi să vă definesc sintagma "perioadă de stress". Se face, cum să nu. Perioadă de stress e atunci când ai 7 ani la dispoziţie să faci o chestie şi tu totuşi te apuci de chestia respectivă în ultima secundă de viaţă a celor 7 ani. Aia-i.
Aşa am făcut de exemplu în perioada BAC-ului. Am zis că nu mă apuc din decembrie că e prea devreme şi uit până în iunie, că am şi această deosebită calitatea de a uita de la mână pân' la gură, dar în februarie deja mă vedeam cu materia pe jumătate parcursă. Şi pe sistemul "Bă, deci gata!" învăţam eu cu o seară înainte de proba la română câte 5 comentarii pe minut de se intersectau destinele personajelor din cărţi diferite ca-ntr-o telenovelă, de-a ajuns Ion să fie fiul lui Moromete.
Şi am ajuns şi la facultă şi ce să vezi că tot ultimsutimetristă am rămas, adică le fac pe toate pe ultima sută de metri. La prima sesiune am mai avut o scuză să nu mă apuc din timp, dar de cum a fost gata prima îmi făceam planul de bătaie pentru a doua, sesiune zic, că din martie mă apuc fără discuţii(e adevărat că n-am precizat de ce mă apuc).
Da, e incredibil ce putere de convingere am, după atâta timp de convieţuit cu mine încă mai cred în toate ambiţiile astea. Da' gata, de mâine schimbăm foaia!!!
 
Design by Pocket