Music Lounge

Pentru azi, o piesă veselă.

Cum stă treaba?

Eu am o nelămurire, dupe cum urmează: care e faza cu formularea "implicare activă"? Expresia asta eu o leg în special de hipsterii ăia cu eşarfe la gât, care salvează populaţia de gândaci de Colorado şi au tot timpul un proiect în derulare. Chiar dacă proiectul se numeşte spălat pe dinţi sau legat de şireturi.
Adică, eu asta înţeleg prin implicare, să fi activ, să faci ceva concret şi rezultatele acelui ceva să se vadă. Sau greşesc eu şi există şi implicare pasivă? Băi nene, m-am implicat! Da' numa pasiv, prin post şi rugăciune.
Acuma poate că raţionamentul meu e eronat şi vă rog să mă scuzaţi, dar mintea mea e afectată de bătrâneţi şi nu mai percep eu natură abstractă a situaţiei. De aceea, vă rog, lămuriţi-mă!

Tu ştii d-astea?

Azi, în sala de curs, s-a-ntâmplat ca un individ să-şi exprime neştiinţa cu privire la un termen din titlul unui curs. Fapt care a mai dat curaj şi altora să recunoască cum că nici ei n-ar fi pe deplin lămuriţi de semnificaţia lui. Şi, din Ăl de Sus ştie ce motive m-am apucat eu să-i lămuresc. Eu, care nu intervin în discuţiile nimănui. Şi s-a dovedit că bine fac, pentru că după ce le-am aprins becu' am auzit comentarii de genul "Bine că noi toţi suntem proşti şi tu te crezi mai deşteaptă".
Ok, recunosc că în parte a fost greşeala mea că m-am băgat, trebuia să-l las să moară prost într-un colţ. Dar totuşi, nu înţeleg natura violentă a reacţiei. Adică n-am spus chestia aia pe un ton care să denote superioritate, n-am spus-o ca să-mi demonstrez genialitatea sau lui prostia. Pur şi simplu l-am informat, într-un mod cât se poate de amical, colegial şi normal. Asta şi pentru că se plâng tot timpul că ei nu ştiu şi nu află chestii.
Da, cam ăsta e motivul pentru care eu mă feresc să interacţionez cu indivizii şi prefer să păstrez totul pentru mine. Pentru că prostul nu e prost degeaba şi reacţionează în cele mai diverse feluri. Mulţumesc!

Music Lounge

Văd că a început să fie reinventată ideea de boy-band. Mai ales în Marea Britanie. Au început cu JLS şi acum continuă trendul o altă formaţie, The Wanted. Trupa a fost înfiinţată în 2009, iar albumul lor de debut a fost lansat în 25 Octombrie anul ăsta. Album de pe care face parte şi primul single, All Time Low.

Music Lounge

Ieri a apărut piesa asta şi mi-a dat planurile peste cap.

Stai, c-am uitat!

Discutam zilele trecute cu o prietenă de-a mea despre mâncare. Cum toate-s bombe calorice şi vor să vină de hac siluetei, cui o are, cui nu, nu. Şi cum dezbăteam noi în mod aprig subiectu' pe la 10 seara, numa' ce mă cuprinde pe mine aşa o frământare legată de faptul că nu-mi aminteam ce anume am mâncat în seara aia. Şi după îndelungi sforţări mi-am dat seama că eu am uitat să mănânc. Pur şi simplu.
Ceea ce mă pune pe gânduri. Pentru că eu am o grăma' de antecedente de genul "uitat de la mână până la gură". Cred că ar trebui să-mi notez undeva cum mă cheamă, în caz că mă întreabă cineva şi eu uit. Cred că e o problemă, pentru că am constatat că-mi ia mult timp să-mi amintesc unele lucruri sau că pur şi simplu am uitat o mare parte din chestiile pe care le ştiam la un moment dat. Am rămas cu mult spaţiu liber. Spaţiu pe care-l umplu cu greu, pentru că se pare că şi capacitatea mea de acumulare de informaţii s-a diminuat.
Aşa că dacă uitarea asta a mea n-are vreo origine malignă, atunci până împlinesc 30 de ani, Alzheimer scrie pe mine. Va trebui să mă internez într-un centru, unde cineva să-mi spună când să mănânc, când să beau, când să respir...
Am auzit că această maladie ar fi contagioasă. Oi fi luat-o de la careva din tramvai??

Music Lounge

La semnalul următor va fi ora...

Cu ocazia schimbării orei să vă povestesc cum am reglat şi eu timpul la un moment dat.
Eram în tramvai, cu aşa ceva trebuie să circul până voi avea permisul de portbicicletă, aşezată faţă-n faţă cu o bătrânică şi aşteptam să ajung la destinaţie. La un moment dat îşi scoate doamna telefonul mobil din geantă, se uită la el o dată, de două ori, îl depărtează de ochi, îl apropie. În final capitulează şi mă întreabă resemnată cât e ceasul, pentru că a constatat că nu prea vede ora la mobil. Drăguţă cum mă ştiţi îi spun. Nu trec două secunde că surprind, cu coada ochiului, o doamnă ce stătea aşa pe diagonală că începe să lovească cu degetul în cadranul ceasului de mână. Şi pe urmă îmi strigă "Cât ai zis că e ceasul? Şi un sfert? Şi un sfert. Da. Bine. Că-mi rămăsese în urmă."
Tot ce mai lipsea era să mă sune şi cei de la Greenwich să le dau ora exactă.