Atunci când am încercat să aflu cine cântă piesa asta, singurul reper după care m-am putut ghida au fost onomatopeele, ihahaha, ihihihi. Răspunsul pe care l-am primit a fost pe măsură, 'Cine să cânte? Un măgar!', dar nu, nu e Crazy Donkey, vărul lui Crazy Frog, ci ăştia doi: Ciprian Robu şi Blanş.
duminică, 27 februarie 2011
luni, 21 februarie 2011
Mă...
luni, 21 februarie 2011
Numai mie mi se pare aiurea asocierea asta? Chestia asta cu like pentru orice şi în orice situaţie a cam luat-o razna şi deja se ivesc situaţii dubioase involuntar sau...nu.
duminică, 20 februarie 2011
Music Lounge
duminică, 20 februarie 2011
Pentru azi am ales piesa Rolling in the Deep. E cântată de Adele şi e primul single extras de pe albumul 21, lansat anul ăsta.
duminică, 13 februarie 2011
Music Lounge
duminică, 13 februarie 2011
Azi o dăm pe hipstereală şi-i ascultăm pe Hurts. E o trupă britanică de synthpop care a apărut prin 2009. În 2010 au lansat albumul de debut, Happiness care a dat vreo 5 singleuri până-n ziua de az'. Eu vă propun două din ele spre ascultare.
sâmbătă, 12 februarie 2011
Sfârşitul e aproape
sâmbătă, 12 februarie 2011
Oamini buni, aprovizionaţi-vă cu lămâi, murături, orice ştiţi voi că e acru şi taie greaţa. Ne aşteaptă vremuri grele, ziua Z e aproape! Da, inevitabilul se va produce şi o să fim cotropiţi de roz, mult roz, asortat cu roşu sub formă de inimi, cu iubi-bubi şi altele asemenea. Da, ştiu că e naşpa să te pui contra curentului, că e o atitudine expirată. Daaar, asta nu trebuie să vă încurajeze să vă expuneţi 'drăgălăşenia' şi să ne-o bagaţi cu forţa pe gât, pentru că s-ar putea să vomităm pe sentimentul vostru. Şi nu cred că vreţi asta. În rest, numai de bine!
duminică, 6 februarie 2011
miercuri, 2 februarie 2011
Alo???
miercuri, 2 februarie 2011
Acu' vo' 2 săptămâni mi s-a întâmplat o situaţie. Primesc un apel de pe un număr necunoscut. Răspund. "Shie faci, fă?". Mă scuzaţi, zic, dar trebuie să vă întreb pe cine căutaţi pentru că am impresia că aţi cam greşit număru'. Închide. Trec două minute, sună iar. Zic, să ştiţi că nu l-aţi nimerit nici de data asta. Închide, fără să zică nimic.
A doua zi primesc un(nu-mi răspunzi la)sms de pe un număr necunoscut, prin care erau transmise următoarele, "Sunama wa rpd p nr mew. Pwp, Mary". N-am sunat, pentru că nu cunoşteam pe nimeni numit Mary, care să vorbească suedeza sau ce limbă o fi fost aia în care scrise mesaju. Peste juma de oră mai primesc unu', un sms adică, păi dacă-s proastă şi nu înţeleg să mă conformez din prima, mi se pare normal.
După o oră de la mesaje primesc un apel, de pe un număr necunoscut, altul decât cele de cu o zi înainte şi decât cele de pe care au fost trimise mesajele. Răspund. "Shie faci, fă? De ce nu răspunzi?". Zic, nu vreau să vă supăr, dar oricât de mult aţi insista nu cred că cu mine vreţi să vorbiţi. Serios, acuma. Închide. Peste două minute sună iar. Zic, cât mai aveţi de gând să continuaţi? Închide, fără nicio replică. Sună iar şi iar şi iar şi iar. Am răspuns, am conversat, am preluat apelul fără să zic nimic, am lăsat-o( pentru că da, Mary era o ea, o ea cam de liceu aşa. Un liceu de periferie. Unul din ăla unde se bat profesorii, nu între ei, ci de către elevi şi unde nu se ia BACu')să zbiere în telefon. În fine, am făcut cam tot ce cerea situaţia.
Treburile s-au calmat, însă doar până a doua zi, când primesc un apel de pe un număr de RDS. Ceea ce a fost foarte bine. N-am răspuns, dar măcar am identificat zona din care eram sunată.
Următoarea zi, îmi sună iar telefonul. Număr necunoscut, diferit de cele care m-au apelat până atunci. Răspund. "Shie faci, fă?". Zic, bine. Tu? Cum eşti? Cum te mai simţi? Pauză. Închide. Sună iar. Zic, te-ai răzgândit şi vrei să vorbim? "Că ce ai, bă?". Zic, nimic, te întrebam de sănătate, doar sau ai fi preferat să te înjur în schimb? "Ştii cu cine vorbeşti, fă?". Of course, zic, cu Mary, de la Ieshi. Pauză. "Să-mi dai telefonu, fă. Că din cauza ta am rămas io fără telefon!". Deja situaţia se transforma într-o comedie a absurdului. În fine, i-am recomandat să îşi ia alt telefon sau să înveţe să trăiască fără şi am încheiat discuţia. Peste juma de oră sună iar. De data asta era un el, probabil al ei Don Quijote, care într-un acces de bravură a zis că îmi rupe capu'. Din două vorbe l-am făcut să închidă. Din fericire n-au mai sunat.
Ok, acum eu nu vreau să zic că tipa respectivă era o proastă. Nu vreau, dar mă văd obligată. Şi nu vreau, mai ales, să zic că era o moldoveancă proastă. Pentru că, bineînţeles, moldovenii nu sunt ei singurii proşti, dar sunt proşti în numărul cel mai mare. Aşadar, cam cât de prost poţi fi, încât să suni pe cineva 5 zile la rând, chiar şi dacă am vorbi de un prank-call?
Bine! Sunt de acord cu ea, eu i-am furat telefonul. Cu condiţia să i-l fi furat acum aproape 3 ani. Cu condiţia ca eu să circul nopţile la Ieshi, din capătul ălalalt de ţară să fur telefoane. Da, eu am făcut toate astea şi ea a avut dreptate să insiste. Îmi cer scuze! Cred că ar trebui să o sun în fiecare zi, în următoarea săptămână să-i cer scuze.
A doua zi primesc un(nu-mi răspunzi la)sms de pe un număr necunoscut, prin care erau transmise următoarele, "Sunama wa rpd p nr mew. Pwp, Mary". N-am sunat, pentru că nu cunoşteam pe nimeni numit Mary, care să vorbească suedeza sau ce limbă o fi fost aia în care scrise mesaju. Peste juma de oră mai primesc unu', un sms adică, păi dacă-s proastă şi nu înţeleg să mă conformez din prima, mi se pare normal.
După o oră de la mesaje primesc un apel, de pe un număr necunoscut, altul decât cele de cu o zi înainte şi decât cele de pe care au fost trimise mesajele. Răspund. "Shie faci, fă? De ce nu răspunzi?". Zic, nu vreau să vă supăr, dar oricât de mult aţi insista nu cred că cu mine vreţi să vorbiţi. Serios, acuma. Închide. Peste două minute sună iar. Zic, cât mai aveţi de gând să continuaţi? Închide, fără nicio replică. Sună iar şi iar şi iar şi iar. Am răspuns, am conversat, am preluat apelul fără să zic nimic, am lăsat-o( pentru că da, Mary era o ea, o ea cam de liceu aşa. Un liceu de periferie. Unul din ăla unde se bat profesorii, nu între ei, ci de către elevi şi unde nu se ia BACu')să zbiere în telefon. În fine, am făcut cam tot ce cerea situaţia.
Treburile s-au calmat, însă doar până a doua zi, când primesc un apel de pe un număr de RDS. Ceea ce a fost foarte bine. N-am răspuns, dar măcar am identificat zona din care eram sunată.
Următoarea zi, îmi sună iar telefonul. Număr necunoscut, diferit de cele care m-au apelat până atunci. Răspund. "Shie faci, fă?". Zic, bine. Tu? Cum eşti? Cum te mai simţi? Pauză. Închide. Sună iar. Zic, te-ai răzgândit şi vrei să vorbim? "Că ce ai, bă?". Zic, nimic, te întrebam de sănătate, doar sau ai fi preferat să te înjur în schimb? "Ştii cu cine vorbeşti, fă?". Of course, zic, cu Mary, de la Ieshi. Pauză. "Să-mi dai telefonu, fă. Că din cauza ta am rămas io fără telefon!". Deja situaţia se transforma într-o comedie a absurdului. În fine, i-am recomandat să îşi ia alt telefon sau să înveţe să trăiască fără şi am încheiat discuţia. Peste juma de oră sună iar. De data asta era un el, probabil al ei Don Quijote, care într-un acces de bravură a zis că îmi rupe capu'. Din două vorbe l-am făcut să închidă. Din fericire n-au mai sunat.
Ok, acum eu nu vreau să zic că tipa respectivă era o proastă. Nu vreau, dar mă văd obligată. Şi nu vreau, mai ales, să zic că era o moldoveancă proastă. Pentru că, bineînţeles, moldovenii nu sunt ei singurii proşti, dar sunt proşti în numărul cel mai mare. Aşadar, cam cât de prost poţi fi, încât să suni pe cineva 5 zile la rând, chiar şi dacă am vorbi de un prank-call?
Bine! Sunt de acord cu ea, eu i-am furat telefonul. Cu condiţia să i-l fi furat acum aproape 3 ani. Cu condiţia ca eu să circul nopţile la Ieshi, din capătul ălalalt de ţară să fur telefoane. Da, eu am făcut toate astea şi ea a avut dreptate să insiste. Îmi cer scuze! Cred că ar trebui să o sun în fiecare zi, în următoarea săptămână să-i cer scuze.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
