Management

Şi acuma de la mine citire despre un film care mi-a plăcut. Măăă, da' mi-a plăcut, aşa ceva n-ai văzut. Deci, recenzie de film.
El e Mike şi se ocupă de managementul unui motel. Cum era Barbu Ştefănescu dela Vrancea aşa era Mike from Management. Mike e genul de om pe care oricine l-ar clasifica drept loser. De ce? Pentru că are vreo 30 de ani, stă cu părinţii, maică-sa încă-i aranjează gulerul de la cămaşă şi când se vrea elegant se poartă cu o freză cu cărare într-o parte aşa ca ăia din clasa I în prima zi de şcoală. Se poartă exact ca un copil, nu face nimic pentru el, n-are putere de decizie, e pur si simplu băiatu' lu' mama aka Mike from Management.
Ea e Sue, vinde tablouri, lucrează pentru o companie importantă, are o carieră de succes. Pare independentă, puternică, dar e frânată de toate prejudecăţile sociale şi la fel ca Mike nu face nimic pentru ea, chiar dacă la exterior situaţia pare altfel.
Mike o vede pe Sue şi o place. Fără să-şi filtreze sau să-şi analizeze sentimentele îi acordă o şansă inimii şi face tot posibilul să-i transmită lui Sue toate senzaţiile emoţionale prin care trece el. La tot ceea ce exprimă el, Sue îi răspunde cu milă, compătimire şi cu "Nu se poate". Nu se poate pentru că societatea nu concepe ca o femeie de succes, cu carieră şi tot tacâmul să umble cu un loser. Dar cum Mike n-are habar de chestii din astea insistă şi pentru prima oară în viaţa lui ia decizii şi face ceva pentru el. Ceva e puţin spus, face orice şi de toate doar pentru că el ştie că cel mai bun lucru pentru el e Sue. Şi eforturile lui se dovedesc rodnice pentru că în final Sue îşi dă seama că Mike e cel potrivit pentru ea atunci când şi Mike îşi dă seama că e timpul să se schimbe.
Filmul are şi momente comice, de fapt are momente comice cu grămada şi în acelaşi timp îţi dă şi de gândit. Ce anume îţi dă de gândit? Asta îşi alege fiecare. Oricum odată cu filmul ăsta Steve Zahn (Mike) care a făcut un rol genial (susţinut de Jennifer Aniston) a intrat pe lista cu actorii mei preferaţi.