...

Astăzi am vrut să ajung, neapărat, într-un loc şi eram foarte entuziasmată pe chestia asta. În schimb, eu stau şi scriu rândurile astea. Pentru că, evident, când îţi doreşti ceva prea mult, nu se întâmplă. N-am mai reuşit să ajung la locul cu pricina. În consecinţă am devenit un pachet de nervi, am luat tramvaiul să mă întorc acasă, după ce în prealabil am mâncat cam 15 minute de frig, aşteptându-l. Tramvaiul a luat-o pe o altă linie, decât aia care mi-ar fi fost mie de folos. Într-un final am ajuns acasă şi, înfrigurată fiind, am vrut să-mi fac un ceai, cu toate că nu mă prea împac cu licoarea asta. În mod absolut normal, n-am mai avut niciun pliculeţ de ceai, pe nicăieri. Mă bucur când lucrurile se aranjează atât de frumos. Astăzi sunt, într-adevăr fericită. O să învăţ să nu-mi mai doresc nimic. Niciodată!