Ce-i în căpuşă-i şi-n guşă. Scurt ghid

Cum mâine e 1 de mai, zi de ieşit la pădure, iarbă verde şi plină de căpuşe, am zis să scriu un articol cu rol preventiv. Articol, care ar trebui să aibă greutate, având în vedere că eu mi-am împărţit pielea cu 3 căpuşe de-a lungul vieţii.
Ce se ştie despre căpuşe e că sunt mici, rele şi, de cele mai mult ori, nedetectabile. Aşadar, au toate caracteristicile necesare ca să provoace dezastre şi să nu fie prinse. Statistic, sunt pe locul doi în topul insectelor care transmit boli oamenilor, prin saliva secretată atunci când muşcă. Boli, care netratate, pot avea consecinţe grave.
Măsuri concrete de a nu intra în contact cu aceste insecte nu există. Atunci când ai păşit pe teritoriul lor, nimic nu le împiedică să se înfigă în pielea ta şi să se hrănească cu sângele tău şi apoi, în semn de mulţumire, să te infecteze cu vreo preaminunată boală.
Cum spuneam mai sus, fiind de dimensiuni mici, căpuşele sunt de cele mai multe ori greu de detectat. Muşcătura lor nu doare, aşa că nimic nu indică prezenţa lor la început, simptomele apărând doar după ce căpuşa cade. Simptomele sunt similare cu cele ale gripei, printre acestea numărându-se: febră, amorţeală, erupţii cutanate, greaţă şi vărsături.
Dacă aţi avut ghinionul să se lipească o căpuşă de voi şi norocul să o detectaţi la timp, specialiştii recomandă îndepărtarea ei cu o pensetă, având grijă să scoateţi căpuşa cu totul, fără a o strivi. Este important să folosiţi mănuşi, pentru ca microbii secretaţi de căpuşă să nu intre în contact cu pielea de pe mâini. După ce aţi îndepărtat insecta, dezinfectaţi zona. Puteţi preveni apariţia unei infecţii prin utilizarea unui antibiotic local, care însă nu vă va feri de contractarea uneia din multele boli care pot fi transmise de căpuşă.
Ţin minte că mie căpuşele mi-au fost îndepărtate cu petrol, dar astea sunt metode băbeşti, nu le pot recomanda. Şi oricum, în timpul operaţiunii de extragere m-am agitat prea tare pentru a-mi mai putea aduce aminte cu exactitate cum au decurs lucrurile :)).
Eu zic că dacă aveţi nenorocul să fiţi muşcaţi, mergeţi la medic. Acesta ştie (să sperăm) ce procedură trebuie să urmeze şi cum să trateze muşcătura, astfel încât să nu existe niciun pericol. Mai multe puteţi citi aici.
Acestea fiind spuse, vă urez un 1 Mai frumos, însorit şi lipsit de evenimente neplăcute. Ne auzim după!

Music Lounge

Ce Danza Kuduro, ce Ai Si Eu Te Pego? Vax. Ăsta va fi adevăratul hit al verii. Mi-a plăcut de la prima ascultare şi sper să nu mă satur prea curând de piesă, fiind pe repeat toată ziua.

Cado!

Cum ieri am binevoit a-mi aniversa ziua de naştere, operatorul portocaliu de telefonie mobilă s-a autoinvitat la petrecerea mea şi mi-a dat "cado" douăj de minute, să le vorbesc cu cine oi vrea.
Acuma eu nu zic nu, că m-am foarte bucurat de minutele primite (deşi eu îs mai mult cu smsurile), dar nu mai bine ar fi fost să împartă minutele astea la, să zicem, 3 dintre contactele mele cu care mă conversez mai des? Să aibă minute, să mă poată suna, să-mi poată ura de toate. Că doară nu oi suna eu oamenii să mi se zică LMA, am şi eu orgoliul meu de sărbătorită.
O fo' numa' o idee. Dacă nu vă place, să ştiţi că m-o bătut soarele-n cap az'.
PS: Vorbind de plăcut, cum vă place noua interfaţă blogger?



Telefon de blogger :))



Happy La multz ani!

Sara bună! De când n-am mai activat p-acilişa, multe s-au schimbat, de era să nu-mi recunosc casa când am intrat.
Cu greu m-am îndemnat să scriu acest post, dar eram chiar naşpa dacă nu-l scriam, chiar şi aşa prost cum o fac acum.
Luna aprilie e o lună plină de aniversări. Da' plină-plină. La fiecare două zile se există un motiv de beţie. Două dintre motive le celebrăm acum, comasat, prin acest articol. Şi anume, ziua la blogul meu şi ziua la persoana mea fizică :)). Blogul meu a apărut pe lume acum 3 ani, pe data de 19 aprilie. Iar eu împlinesc astăzi, la fel ca-n fiecare an pe data de 26 aprilie, 18 ani.
Primesc cu mare bucurie urările voastre de bine şi foarte bine, atât pentru mine, cât şi pentru blogul pe care-l păstoresc cu mult prea mare succes. Vă mulţumesc mult şi vă urez la fel pentru când aveţi nevoie!

Peseu: Sper ca această postare să ajungă să fie publicată, pen' că eu nu mai ştiu ce şi cum trebuie meşterit p-acilea, pe platforma asta de blogging.

Urări de bine

Cu ocazia sacrificării mielului, vă doresc să fiţi luminaţi, să nu vă prea îndopaţi şi, în general, toate cele bune. Paşte fericit!

Music Lounge

Cântec vesel pentru o zi mohorâtă.

Despre nimic, practic.

Am impresia că eu îmi cam bat joc de blogul ăsta. Ştiam eu că nu trebuia să-i prevăd un viitor glorios, pentru că eu nu funcţionez bine sub presiune şi în conformitate cu diverse planuri. N-am mai scris de nu mai ţin minte când (noroc cu arhiva blogger) şi azi era să-mi găsesc motiv de chiul de la scris, din nou. Daaar, am dat drumul la muzică şi am scris ce vi se aşterne în faţa ochilor. Bun, am trecut şi de faza asta lame de reacomodare.
Principalul motiv pentru care n-am mai scris a fost c-am avut computerul under fire, în carantină, în depresie, aproape în groapă. Acuma şi-a revenit, cred, aşa că profit de el.
Acum o să sar la o cu totul altă chestie, completely unrelated. Când am accesat blogger azi, după mult timp, am văzut anunţul schimbării la faţă a platformei noastre de blogging. Ceea ce mi-a amintit că şi eu avusesem în plan o schimbare a înfăţişării blogului meu, de unde rezultă nefuncţionarea sub presiune de care vorbeam în primul paragraf, de unde, mai departe, rezultă că n-am sărit chiar de la una la alta. I am not making any sense. Sau cum ar zice românii cizelaţi, nu fac niciun sens, dom'le.
Toată faza e că n-am strop de inspiraţie, n-am nicio viziune a cum ar trebui să arate blogul. Ştiu că vreau să îi aduc un suflu nou, să fie mai închegat, mai unitar. Dar, cum? Ok, problema principală cred că o reprezintă conţinutul. Dar, hei, de ce să nu fiu superficială şi să nu mă gândesc întâi la teme şi fonduri colorate şi parfumate, daca pot, nu? Ţara arde şi baba se piaptănă.
Atunci când mă uit la alte siteuri mă învăluie aşa o aură profetică şi-mi vin tot felul de idei despre cum ar putea să arate, despre cum ar putea fi îmbunătăţite. Când mă uit la blogul meu, în schimb, nu mă păleşte nicio idee. Bag seama c-o fi perfect şi de aia nu percep nicio undă a schimbării.
Ei bine, mi-am îndeplinit datoria obştească, am scris articolul ăla naşpa, pe care-l născocesc după fiecare absenţă îndelungată. Acestea fiind debitate, mă aştept să citesc scriu mai des şi vă aştept să nu vă aşteptaţi la prea multe.

P.S. Melodia de încurajare, care a constituit suportul muzical al scrierii postării ăsteia.