Despre nimic, practic.

Am impresia că eu îmi cam bat joc de blogul ăsta. Ştiam eu că nu trebuia să-i prevăd un viitor glorios, pentru că eu nu funcţionez bine sub presiune şi în conformitate cu diverse planuri. N-am mai scris de nu mai ţin minte când (noroc cu arhiva blogger) şi azi era să-mi găsesc motiv de chiul de la scris, din nou. Daaar, am dat drumul la muzică şi am scris ce vi se aşterne în faţa ochilor. Bun, am trecut şi de faza asta lame de reacomodare.
Principalul motiv pentru care n-am mai scris a fost c-am avut computerul under fire, în carantină, în depresie, aproape în groapă. Acuma şi-a revenit, cred, aşa că profit de el.
Acum o să sar la o cu totul altă chestie, completely unrelated. Când am accesat blogger azi, după mult timp, am văzut anunţul schimbării la faţă a platformei noastre de blogging. Ceea ce mi-a amintit că şi eu avusesem în plan o schimbare a înfăţişării blogului meu, de unde rezultă nefuncţionarea sub presiune de care vorbeam în primul paragraf, de unde, mai departe, rezultă că n-am sărit chiar de la una la alta. I am not making any sense. Sau cum ar zice românii cizelaţi, nu fac niciun sens, dom'le.
Toată faza e că n-am strop de inspiraţie, n-am nicio viziune a cum ar trebui să arate blogul. Ştiu că vreau să îi aduc un suflu nou, să fie mai închegat, mai unitar. Dar, cum? Ok, problema principală cred că o reprezintă conţinutul. Dar, hei, de ce să nu fiu superficială şi să nu mă gândesc întâi la teme şi fonduri colorate şi parfumate, daca pot, nu? Ţara arde şi baba se piaptănă.
Atunci când mă uit la alte siteuri mă învăluie aşa o aură profetică şi-mi vin tot felul de idei despre cum ar putea să arate, despre cum ar putea fi îmbunătăţite. Când mă uit la blogul meu, în schimb, nu mă păleşte nicio idee. Bag seama c-o fi perfect şi de aia nu percep nicio undă a schimbării.
Ei bine, mi-am îndeplinit datoria obştească, am scris articolul ăla naşpa, pe care-l născocesc după fiecare absenţă îndelungată. Acestea fiind debitate, mă aştept să citesc scriu mai des şi vă aştept să nu vă aşteptaţi la prea multe.

P.S. Melodia de încurajare, care a constituit suportul muzical al scrierii postării ăsteia.

Acum e momentul

Sunt într-o vervă de zile mari. Aş face şi tumbe dac-aş putea.
Dragii mei, dragi după cum bine ştiţi (dacă nu ştiţi nu vă simţiţi prost pen' că vă informez eu acu')ăsta micu' al meu face un an peste câteva zile, pe 20 ale lunii mai exact. Şi când mă gândesc că la început nu l-am vrut mi se rupe corazonu'. Şi ca orice copchil mai răsărit aşa începe şi el să ceară una-alta. Aşa c-am zis să vedem cum facem, poate-i alegem un header meseriaş sau îi schimbăm haina cu totul, ne orientăm spre alt skin. Ceva, orice că mă zăpăceşte de cap!
Aşadar, dacă vreţi un alt skin decât cel existent, care în treacăt fie spus mie îmi place atât de mult, sau dacă vreţi o modificare în conţinut, care mie personal mi se pare extraordinar( adică de ce-aş scrie despre o anumită temă când scriu aşa bine despre orice, doar m-aş plafona) saaaau dacă vreţi să şterg blogul, caz în care îl şterg şi nu mai vorbim niciodată, răspundeţi la chestionarul din partea dreaptă. Chestionar care parafrazează un mare om, de fapt e o copie ordinară a scrierilor lui, ruşine Dinu Patriciu! Iar dacă credeţi că cele două întrebări vă îngrădesc spaţiul de exprimare, vă puteţi spune părerea mai pe larg, printr-un comentariu la această postare sau la oricare altă postare de pe blog, pen' că sunt destule, har Domnului.