Cartea de miercuri

Cartea de astăzi se numește Flori pentru Algernon (Flowers for Algernon - în original), a fost scrisă de americanul Daniel Keyes (care a decedat în 15 Iunie anul acesta, la vârsta de 86 de ani) și publicată în anul 1966. Romanul a fost dezvoltat din nuvela cu același nume, pe care Keyes a scris-o în 1959. Ambele cărți s-au bucurat de succes, fiind multiplu premiate.

Daniel Keyes, autor de origine americană, s-a născut în anul 1927 în New York. Înainte de a cunoaște succesul cu cartea de față - premiată cu Nebula Award în anul în care a fost publicată - a activat în armata americană, iar mai apoi a colaborat cu diverse edituri și publicații.

Flori pentru Algernon a apărut în perioada de boom a science - fiction - ului, care s-a manifestat atât în cinematografie, cât și în literatură. Așadar, e un roman SF cu o puternică tentă umană.
Charlie Gordon, personajul principal, se bucură de o existență fericită. Are o locuință, un job bun și mulți prieteni. Apoi, acceptă să fie supus unui experiment științific de ”augmentare a inteligenței” sau, în termenii lui, să devină ”diștept”. Această operație a mai fost realizată în trecut, cu succes, pe șoarecele de laborator Algernon, care va fi, până la un punct, dovada vie a ceea ce urmează să devină Charlie la rândul său. Experimentul e o reușită, din punctul de vedere al oamenilor de știință, dar nu e neapărat benefic și pentru Charlie. Percepția lui asupra vieții sale și a vieții, în general, se schimbă radical. Are o serie de revelații care îi demonstrează că nimic din ceea ce crezuse nu e adevărat. Dintr-un om fericit, Charlie devine unul frământat de tot felul de gânduri și idei (geniale), care până la urmă îi amărăsc existența.

Cartea e scrisă sub forma rapoartelor de progres ale lui Charlie, prin care noi, cititorii, putem fi martori la progresul și regresul personajului principal. Zic asta pentru că structura cărții e una circulară, așadar finalul va coincide cu începutul. Aș asemăna subiectul cărții cu cel al alteia despre care am vorbit pe blog, Înainte să adorm. E aceeași zbatere a personajului principal de a-și da seama cine este cu adevărat, de unde vine și încotro se îndreaptă, aceeași zbatere de a-și identifica scopul și rolul în viața aceasta.

Titlul cărții capătă sens spre final, odată cu moartea șoaricului de laborator, care marchează anticipat finalul experimentului și pentru Charlie.

Cu siguranță e un roman inedit, care îți dă de gândit și te lasă cu următoarea întrebare: e mai bine să nu ai deloc sau să ai și să pierzi?

Cartea a apărut la editura youngart, parte a Grupului Editorial Art și au existat două adaptări cinematografice notabile, prima în 1968, și una mai recentă, din 2000, care din trailer pare să fie realizată într-o notă mult prea optimistă față de atmosfera care predomină în carte.