Cartea de miercuri

Ar trebui sa modific puțin titlul acestei rubrici pentru că voi scrie, din nou, despre o carte a autorului american John Grisham. Altă carte, nu tot aceeași despre care am vorbit aici sau aici.

... Și vreme e ca să ucizi (A Time to Kill - în original) este romanul de debut al lui John Grisham, publicat în 1989.

Deși a ajuns unul dintre cele mai cunoscute și apreciate romane ale sale, ...Și vreme e ca să ucizi a început să primească atenție abia după apariția altor cărți ale autorului: Firma, Clientul sau Dosarul Pelican.

Povestea are loc în Clanton-ul anilor 80, favoritul lui Grisham, acolo unde doi țărănoi albi, aflați sub influența alcoolului și a prostiei, consideră că batjocorirea unei fetițe în vârstă de 10 ani este cea mai pură distracție de care ar putea avea parte. Fiindcă zicala ”Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul” nu e mincinoasă, cei doi se laudă cu fiecare ocazie cu isprava lor, ceea ce va duce la arestarea lor.

Convins că cei doi nu vor primi o pedeapsă pe măsura faptei comise asupra fetiței lui, tatăl acesteia, Carl Lee Hailey, este hotărât să își facă dreptate cu mâna lui. Mână în care va ține o armă de foc cu care îi va lichida fără milă pe cei doi. Revoltător! Dar detaliul care dă o cu totul altă nuanță situației este culoarea pielii unora dintre personaje, Carl Lee Hailey și fetița lui, Tonya, sunt afro-americani. 

Prima parte a poveștii se încheie aici pentru a face loc alteia, celei a procesului de judecată a lui Carl Lee Hailey pentru crima comisă. În scenă intră avocatul favorit al lui Grisham, Jake Brigance - imaginea idealizată a autorului și el de profesie avocat - care va încerca să aducă dreptate și, mai ales, liniște unui tată tulburat. 

Pe firul poveștii intră Ku Klux Klan-ul, reprezentanții comunității religioase afro-americane și alte soiuri de agitatori care complică și mai mult lucrurile.

Și pentru că am observat că am tendința de-a divulga cam multe detalii din cărțile pe care le citesc, am să vă invit să citiți și voi acest roman pentru a vedea cum se desfășoară acțiunea și mai ales care este deznodământul. Promit o lectură plină de suspans până chiar în ultima clipă, lectură care se află în top 3 cele mai bune cărți semnate John Grisham citite de mine.

Romanul a fost ecranizat în anul 1996, în regia lui Joel Schumacher, cu Matthew McConaughey, Ashley Judd, Samuel L. Jackson și Sandra Bullock în rolurile principale.

Cartea a apărut la editura rao.

Foto

Cartea de miercuri

Cartea de azi se numește Mireasa hoțomană, este scrisă de Margaret Atwood și a fost publicată în anul 1993. Trebuie să recunosc că până la acest roman nu auzisem de autoare, dar nu e niciodată prea târziu. 

Margaret Eleanor Atwood e de origine canadiană și are o activitate literară prolifică, având în vedere că a publicat în jur de 20 de romane, la care se adaugă și alte lucrări: nuvele, povestiri, poezii, cărți pentru copii și altele. O asemenea activitate nu a trecut neobservată, autoarea bucurându-se de succes atât în rândul criticilor de specialitate, cât și în rândul cititorilor obișnuiți, fiindu-i acordate numeroase premii literare.

Mireasa hoțomană este povestea a trei femei mature și cât se poate de diferite: Tony, Roz și Charis, care, forțate de împrejurări, ajung să lege o prietenie foarte strânsă. Tony - pasionată de istorie, Roz - femeie de afaceri și sensibila Charis - fascinată de partea nevazută și de neînțeles a lucrurilor, încearcă să ducă vieți normale, după ce, în anii tinereții, existența le-a fost afectată de Zenia.

Zenia, studenta populară, care îi fascinează pe toți cu felul ei de-a fi, se conturează pagină cu pagină în personajul negativ al cărții. Ghidându-se după prinicipul „divide et impera„ Zenia intră în viața acestor femei tinere, influențabile și lipsite de putere, și se folosește de cele mai ingenioase șiretlicuri pentru a strica buna orânduire a lucrurilor și a le răpi, la figurat, dar și la propriu, cele mai importante persoane din viață - din moment ce vorbim de o mireasă, se subînțelege că ținta Zeniei sunt soții/iubiții celor trei femei.

Întâlnirea cu Zenia și experiențele similare prin care trec cele trei, le leagă și le fortifică prietenia, care le este pusă la încercare când, ani mai târziu, Zenia reapare în viețile lor. Spășită, cu milioane de scuze și motive bine ticluite, Zenia reușește, încă o dată, să se bage pe sub pielea celor trei, după ce acestea au izbutit, într-un final, să se pună pe picioare. Deși primul impuls e acela de a o ierta, cicatricele rănilor din trecut provocate de Zenia, le împing pe cele trei să adopte o altă atitudine când soarta le pune față în față cu cel mai mare dușman al lor.

În esență, subiectul cărții tratează eterna luptă dintre bine și rău, cu ramificații înspre lupta dintre fetele simple și divele, care reușesc întotdeauna să obțină ce vor. Deși are peste 600 de pagini, cartea se citește foarte rapid. Acțiunea e palpitantă, iar stilul în care e scrisă ajută să fie citită ușor. Un alt detaliu care mi-a plăcut e că la finalul cărții există câteva pagini dedicate mulțumirilor, unde autoarea menționează toate cărțile, poveștile, istorisirile care i-au servit drept inspirație, existând și precizări cu privire la pronunția numelor personajelor. Mi se pare drăguț faptul că autoarea ne oferă acces la micile detalii care au stat la baza romanului ei.

Nu pot să zic că e una din cărțile mele favorite sau că reprezintă o operă importantă în literatura universală, dar e o lectură plăcută, thrilling și cu o clasă peste deja celebrele romane din genul chic - lite.

Cartea a apărut la Editura Leda - Grupul Editorial Corint și a existat cel puțin o adaptare pentru micul ecran, din al cărei trailer mi-am dat seama că nu a fost respectată mai deloc litera cărții.

Cartea de miercuri

În ultima vreme m-am transformat într-un șoarece de bibliotecă. Am intrat în posesia unor cărți și mi-am dat seama că cititul e o alternativă mult mai sănătoasă la a computeri toată ziua. Asta plus faptul că PC-ul nu a mai funcționat la capacitate optimă, așa că am (re)început să citesc semi-intensiv. Și după cum n-are rost să-ți faci poze dacă nu le pui pe Facebook, la fel n-are rost să citești dacă nu și scrii despre pe blog. Poate c-o să fac un obicei din asta, din a vă spune și vouă ce cărți am mai citit. Acum, să n-aveți pretenția la niște analize stilistice de mare clasă pentru că nu sunt Ioan T. Morar, dar pot să vă spun dacă o carte mi-a plăcut sau nu.

Cartea pe care am citit-o recent se numește Înainte să adorm (Before I go to sleep - în original) e scrisă de britanicul S. J. Watson și a fost publicată în 2011. Cartea reprezintă debutul literar al domnului Watson, s-a vândut în 42 de țări și a devenit rapid un bestseller, fiind transpusă și pe marele ecran de către Ridley Scott, cu Nicole Kidman, Colin Firth și Mark Strong ca parte a distribuției.

Înainte să adorm e povestea lui Christine Lucas, o femeie de vârstă mijlocie care încearcă să-și dea seama ce se întâmplă cu viața ei, asta pentru că e amnezică și nu poate stoca nicio informație mai mult de 24 de ore. Dacă vi se pare cunoscut subiectul, ar putea fi din cauza filmului ăstuia, dar trebuie să știți că nu în aceeași notă e scrisă cartea, mai ales când la baza ei stau niște cazuri reale, după cum declară autorul însuși.

Christine se trezește dezorientată în fiecare dimineață, nu recunoaște nimic din jurul ei, nici casa, nici soțul, nici măcar pe sine, deoarece are impresia că e de abia la începutul vieții. Lucrurile încep să capete sens pe parcursul zilei, când soțul ei, Ben, îi povestește cine e și cum a ajuns în această situație. Un accident. Lucrurile se schimbă însă în momentul în care un doctor specialist intră în legătură cu Christine și îi sugerează să-și noteze toate informațiile pe care le află. Astfel că începe să se contureze o altă variantă a vieții ei, cu mult diferită de cea pe care i-o relatează Ben în fiecare dimineață. Confuzia și neîncredere ei în cei din jur sporește tot mai mult cu fiecare nouă amintire care răzbește din subconștientul ei.

E o lectură captivantă, o scriitură bine structurată și consecventă, în ciuda flashbackurilor care întrerup frecvent firul prezent al povestirii. Te atrage în mrejele ei și nu mai reușești să vezi imaginea în ansamblu, trăiești și tu de la o pagină la alta, la fel ca și Christine, până când se face lumină și îți spui : Nu pot să cred că EL e vinovatul. Și ai dreptate, nu poți să crezi, pentru că nu e el.

Finalul e puțin dezamăgitor, trebuie să vă avertizez, deși se ivește un licăr de speranță, sfârșitul e în coadă de pește.

Cartea a apărut la Editura 3, face parte din colecția Fiction Connection și e cel mai vândut debut britanic, după seria Harry Potter a lui J.K. Rowling.

Săptămâna viitoare (poate) scriu despre Mireasa hoțomană, de Margaret Atwood.