Clientul apelat nu vă cunoaște

Dacă în viitorul apropiat ajung să văd porci zburând sau unicorni zburdând pe pajiștile patriei, nu o să mă mir. De ce? Pentru că deja trăiesc în zona crepusculară. Acum vreo săptămână or so ședeam pe-o bancă-n parc când îmi sună telefonul. Număr necunoscut. Contrat obiceiului meu, răspund. La celălalt capăt al firului cineva, necunoscut mie, începe să turuie: ”Diana! O juma de oră, o oră cât mai ai de gând să stai...” Eu deja mă uitam în jur, să văd cine mă urmărește, de unde...Zic ”Dar cine e la telefon?” Foială, agitație, ”Auzi, numărul ce mi l-ai dat nu-i buuuun”. Și-nchide. Nu, n-am aflat cine m-a sunat, de ce m-a sunat, dar cu siguranță m-a nimerit și m-a cam băgat în sperieți. Îs sperioasă de fel, lăsați.
Și cum la mine tot timpul rezultă două variante câștigătoare, o dată primesc un sms, de la un număr necunoscut, of course: ”Ce mai faci? Tralala, bla bla”, zic ”Mă scuzați, dar pe cine căutați, că nu-s chiar în temă cu întrebările și răspunsurile”, ”Păi, nu esti tu Diana?”. Ce mai poți răspunde la așa o întrebare??? Zona crepusculară, vă zic.

 

Linia timpului

Până să ne mănânce de vii SOPA şi PIPA, ne vine de hac Facebook. Asta pentru că şi deoarece în cel mai scurt timp toţi utilizatorii, fie că vor, fie că nu, vor fi 'rugaţi' să-şi upgradeze profilul, trecând de la wall la timeline. Facebook o să înceapă să le sugereze utilizatorilor să facă schimbarea, dupa care, dacă nu şi nu, schimbarea se va produce oricum, prin bunăvoinţa lui Mr. Z. Aşa că, ori ne adaptăm vremurilor care vin, ori ne mutăm de pe Facebook pe alte reţele de socializare. Cum ultima variantă e mai puţin spre deloc plauzibilă am zis să împart cu voi nişte tips&tricks prin care să învăţăm să ne gestionăm timelineul, astfel încât să avem iluzia intimităţii :)).
Yahoo ne avertizează să ne 'curăţăm' din timp profilul, să facem dispărute toate informaţiile şi postările care nu vrem să fie cunoscute de toată lumea, pentru că, din câte am înţeles, timelineul afişează by default toate postările ca fiind publice. Aici aveţi articolul complet.
Plus un video, în care ni se arată cum să folosim timelineul.

Zarurile au fost aruncate...

Mi-am ratat cariera. Atâta vă spun. Cariera şi, posibil, tot restul destinului :)).
Poate vă întrebaţi, vai dar cum aşa??? Sau poate nu.
Într-o zi, alergam eu prin oraş - de unde se subînţelege că eram supermegahiper grăbită - când văd că pe măsura, ce în graba mea, mă apropiam de el, un individ (probabil mai tânăr decât mine, pentru că de-acuma toţi sunt mai tineri decât mine) mă filează aşa dubios.
Când trec pe lângă el - pac! - îmi întinde un fluturaş, un flyer. Eu îl iau din mers, că nu-mi place să fiu nesimţită chiar tot timpul, şi îmi continui deplasarea - timp în care ăla mă tot întreba câte minute, respectiv secunde am asupra mea. Ai un minut? Nu. Atunci, măcar o secundă? Nu. Pfa, că de ştiam că începi cu cerşitul, te ocoleam.
După ce am refuzat să-i dau un minut/o secundă, îmi zice, "Ok, atunci tre' să-mi dai fluturaşul înapoi, că nu pot să ţi-l las." I l-am dat, ce era să fac? Dacă eu nu i-am dat un minut, nu mi-a dat nici el fluturaşul. Care ştiţi la ce făcea reclamă? La o agenţie de modele. Şi ăla, contra unui minut mă racola în reţea. Adică, mă făcea model de renume galactic. Cum defilam eu acuma pe catwalk la New York, Milano, Paris...