Blogmas - ziua 10: litere şi alte chestii

Astăzi am avut ceva de scris de mână, cu pixul pe hârtie. Mi-am dat seama că eu nu prea mai am habar cum se fac literele mari de mână. Asta din cauză că mi-am format obiceiul de a folosi o literă de tipar la începutul cuvântului ca apoi să continui să-l scriu cursiv, cu litere de mână. Cu toate astea, cred că în era touchscreenurilor e totuşi o mare performanţă că mai ştiu să scriu de mână, chiar şi aşa cu poticneli. Cred că în vreo 50 de ani au să facă ăştia de la Discovery un documentar cu mine, ultima deţinătoare a artei scrisului de mână :)). Ce??? Am şi eu dreptul să sper şi să visez că în viaţa asta o să am parte de-un talent unic.
Oricum, cred că ar fi utile nişte cursuri periodice prin care să ne reamintim chestii de bază: cum se fac literele de mână, când scriem "miau"  şi când "mi-au" şi altele asemenea.

Blogmas - ziua 9: numere şi alte chestii

Astăzi a fost 12.12.12, ultima zi repetitivă din acest secol. Următoarea dată de acest fel se va înregistra peste 88 de ani, adică pe 1 ianuarie 2101 - 01.01.01.
Părerile cu privire la această zi sunt împărţite. Unii o văd ca pe-o zi fatidică, aducătoare de catastrofe şi alte rele, inclusiv sfârşitul lumii sau, într-o variantă mai optimistă, renaşterea lumii. Pe semne că şi sfârşitul lumii are loc diferenţiat, la fel ca sărbătoare Paştelui, pentru unii în 12, pentru restul în 21. Alţii, în schimb, privesc această dată ca pe-un simbol al norocului, iubirii şi al lucrurilor bune, susţinând că 12 reprezintă frumuseţea, armonia, sărbătoarea şi energia creatoare.
Pentru voi cum a fost această zi?

Blogmas - ziua 8: Odă

Citind pe alte bloguri articole din categoria blogmas, mi-am dat seama că scopul acestora e de a documenta întreaga lună decembrie a persoanei care le scrie. Ceea ce eu nu fac :)). Mda, când o să privesc în urmă la decembrie 2012 am să dau de mine, plângându-mă fără rost. Faină impresie o să-mi mai fac despre mine!
Aşa că, vă povestec despre o revelaţie pe care am avut-o chiar azi. Şi anume, că unele preparate alimentare n-au niciun gust, niciun farmec, nicio nimica dacă le mănânci de unul singur. Un astfel de aliment e, de exemplu, clisa, slana, slănina sau orice alt nume de cod vreţi voi să-i daţi. Mă, dacă ai cu cine mânca slană cu ceapă (verde sau roşie) sau cu măr ori c-o roşie, deja-i festin, îi sărbătoarea sărbătorilor. Poate veni sfârşitul omenirii, că mori împăcat pentru că în ultimele clipe ai avut cu cine-mpărţi o bucată de slană. Şi da, în seara asta m-am delectat cu slană cu ceapă verde şi măr, aşa că tot ni-s numărate zilele.

Vouă ce preparate vi se par de 1 milion de ori mai bune dacă le împărţiţi cu cineva?