I got 99 problems

Ca să-l citez pe Jay-Z. Încă o leapşă, prin bunăvoinţa lui Roxx. Sa vedem ce-o ieşi. Tre' să zic 99 de chestii despre mine. Oricum nu dau eu tot pe goarnă, deci lăsaţi-mă să zic da' să nu credeţi tot.

1. Port ochelari.
2. Nu-mi place.
3. Fac tot posibilul să renunţ la ei.
4. Ascult muzică aproape tot timpul, mai puţin când dorm.
5. Nu ştiu să cânt la nici un instrument.
6. Îmi pare rău de asta.
7. Îmi place să imit.
8. Să fac pe clovnul.
9. Să dansez.
10. Îmi plac filmele cu trenuri, avioane şi vapoare.
11. Şi comediile.
12. Pot să mă uit la o comedie (bună) de 1000 de ori şi am să râd de fiecare dată.
13. Nu cred în superstiţii, dacă tot suntem la 13.
14. Nu am animale de casă sau de necasă.
15. Aş vrea unul.
16. Am o singură floare.
17 Şi n-o prea ud nici pe aia.
18. Nu-mi plac hainele elegante.
19. Jeans & sneakers, perfect combo.
20. Îmi plac desenele animate.
21. Not a people person. Adică, nu vă apropiaţi de mine fără avertisment că muşc, rău.
22. Aş vrea să nu mai cresc.
23.Mi-ar plăcea să am mai multe cunoştinţe, d-alea intelectuale.
24. Îmi place să citesc.
25. Cărţi, în general.
26. De preferat din curentul realist, nu gen " Hai să-mi disec emoţiile pe 1000 de pagini." Action, action!
27. Sunt sălbatică, ura! Deci chiar muşc.
28. Îmi place muzica neagră.
29. Şi tot ce ţine de negru(i).
30. Şi nu, nu sunt emo.
31. Nu-mi place să fac cumpărături.
32. Îmi găsesc cu greu haine care să-mi placă.
33. sau care să mi se potrivească.
34. Am coşmaruri cum că pic BACu'.
35. Ştiu, ce chestie, haha.
36. Visez SF.
37. Urât de tot. Cică asta înseamnă că sunt încărcată negativ.
38. Sunt încărcată negativ.
39. But I'm fun to be around.
40. Sunt funny.
41. Câteodată fac glume bune.
42. Aş vrea să mai schimb câte ceva la aspectul exterior.
43. Cel mai probabil, n-am s-o fac niciodată.
44. Nu sunt religioasă, nici măcar spirituală.
45. Nu merg la biserică, nici măcar de Paşti.
46. Dacă merg mi se întâmplă lucruri ciudate.
47. Evident, n-am citit Biblia.
48. N-ar strica, doar aşa ca să le pot da peste bot cu pasaje de acolo ultracredincioşilor când e cazul.
49. Aş vrea să fiu mai glamourous.
50. Not gonna happen.
51. Nu prea comunic.
52. Mă integrez cu greu între oamenii de vârsta mea. Mi-e greu să vorbesc despre Gutză, Cool Girl şi Jimmy Choos.
53. Rezultă că I'm an old soul.
54. Şi-mi place.
55. Regret mult.
56. Rezultă că vorbesc înainte să gândesc.
57. Dar gândesc din când în când.
58. Nu fac nici un sport.
59. Nici nu prea vreau.
60. Stau cam mult la comp.
61. De multe ori degeaba.
62. În situaţii limită habar n-am ce să spun.
63. Mă enervează sentimentalismele gratuite.
64. Şi oamenii care-njură aiurea.
65. Sunt economicoasă, dar nu green.
66. Sunt irascibilă.
67. Am să fiu o persoană imposibilă pe la 30 de ani.
68. Mai are rost să zic de ipocriţi?
69. De proşti şi alţii ca ei?
70. Mi-ar plăcea să umblu mai mult pe jos.
71. Să fiu mai ambiţioasă.
72. Să mă pun pe primul loc.
73. Să nu mă sfiesc să-i calc pe alţii în picioare.
74. Nu prea-mi pasă ce zice gura lumii.
75. Nu pun preţ pe haine&Co.
76. N-am prea mult obiceiuri proaste.
77. Var pe faţă o dată pe an. Deci până acum de 2 ori.
78. Îmi place să dorm.
79. De la 1h30 în sus.
80. Mi-e frică de multe chestii.
81. Mă sperii, panichez, stresez uşor şi aproape continuu.
82. Mă enervez uşor.
83. Şi-mi trece repede.
84. Nu mi se potriveşte zodia.
85. Aşadar nu cred în ea.
86. Nu-mi place să ies în faţă.
87. N-am nici o îndemânare specială. De fapt, nici o îndemânare.
88. Nici o problemă.
89. Nu-mi place să merg la doctor.
90. Nici nu mă duc.
91. Mă uit la Lost, House.
92. Îmi plac.
93. N-am fraţi sau surori.
94. De asta, nu sunt egoistă.
95. Ar trebui să fiu.
96. Vreau să fac pace cu mine.
97. Aş vrea să călătoresc mai mult.
98. Nu-mi plac poşetele.
99. Sunt un geniu.

Încă o leapşă

De data asta de la DiDi. Să-ncepem, deci.

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pag. 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând.
"Să mă aştepţi şi să răspunzi la telefon."
2.Fără să verificaţi, cât e ora?
23.45
3. Verificaţi!
23.33
4.Cum sunteţi îmbracat?
Lejer.
5.Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi?
La o pagină goală.
6.Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Nu e zgomot, se numeşte muzică.
7.Când aţi ieşit ultima oară şi ce-aţi făcut cu ocazia respectivă?
Azi, într-o vizită de curtoazie.

8.Ce-aţi visat azi-noapte?
Ceva SF, ca de obicei.
9.Când aţi râs ultima oară?
Azi.
10.Ce aveţi pe pereţii încăperii în care vă aflaţi?
Var.
11.Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
N-am cum să devin multimilionar, eventual multimilionară.
12.Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Taking of Pelham 123.
13.Aţi văzut ceva neobişnuit azi?
Da, pe mine.
14.Ce părere aveţi despre acest chestionar?
E prea formal, aş vrea să nu mi se mai adreseze la pers. II pl.
15.Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Ceva ce nu ştim încă, e bine?
16.Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Ariella, drepturile sunt rezervate :D

17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Oz.
18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Daaa. Să mai zic o dată? Da!
19. Dacă aţi schimba ceva în lume ce aţi schimba?
Lumea însăşi?!?

20.Vă place să dansaţi?
Nu numai că-mi place dar şi ştiu cum :D
21.George Bush?
V-aţi dereglat?
22.Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la TV?
Un videoclip, ce chestie!
23.Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Ar trebui? Eu nu oblig pe nimeni.

Gata?? Hai pa!

America nambăr uan, efff the rest

Cam aşa arată, geografic vorbind, lumea pentru americani. E amuzant şi nu prea.

Click pe poză pentru a o vedea mărită!!!

Poza e făcută la mişto, de către un gigel mai răsărit, partea proastă e că 99,99% din americani n-ar face diferenţa între harta reală a lumii şi asta. Şi atunci se pune întrebarea, cum au reuşit ei să ajungă cea mai puternică naţiune de pe planetă, când ei habar n-au că există una?

Fugi, doctore, fugi!

Că vin parvenitele şi te halesc. Nu, n-am luat-o razna. Sfatul de mai sus se aplică unei situaţii concrete. Ieri am însoţit-o pe bunica din dotare la medicul oftalmolog. Şi cum stăteam noi şi încă alte persoane pe hol în aşteptarea unei consultaţii specializate am asistat la o fază tragi-comică. Am zis şi încă alte persoane, ar fi mai bine să fiu mai clară pentru că acele persoane au participat activ la desfăşurarea întâmplării. Persoane gen mama la vreo 50 de ani aşa, dimpreună cu cele doo odrasle ale sale, un băiet şi-o fată toată despuiată, la vreo 23-24 de ani care sigurat era mândria familiei, expusă peste tot, în care-şi puneau speranţa pentru un viitor mai bun toate rudele. Bun. Aaa, ţin să menţionez că deşi toată lumea vorbea în şoaptă spre deloc, cucoana mamă nu s-a sfiit să îşi bage muaca mult prea simpatică în cabinetul la care aştepta şi să strige în gura mare " Domn doftor da' mai aşteptăm mult, că eu mi-am făcut programare şi în alte 10 părţi şi vreau s-ajung". Daaaa, draga de tine, te-ai gândit tu să inaugurezi toate secţiile clinicii nou-înfiinţate dacă tot e moca. Fi-ţi-ar mutra. Aşa. La un moment dat dintr-un alt cabinet medical iese un domn doctor cu un aspect exotic aşa, indian după câte am observat, care se deplasa şi el în treaba lui, care-o fi fost. Bineînţeles că mama-radar, ultravigilentă a observat instant prezenţa medicului şi ca atare a început să-şi împingă fiica după el, să meargă să-l urmărească, să vadă ce cabinet are, unde se duce, să-i arate ce pantaloni scurţi frumoşi are. Fata, mai fără prezenţă de spirit aşa, a fugit ea săraca după domn doftor, da' nu l-a mai prins, nici la propriu, nici la figurat. Din cauza asta mama a ţinut să-i reproşeze că nu e deloc pe fază, gândindu-se că i-a spulberat toate planurile pe care ea şi le făcuse pentru fata ei şi toate neamurile 7 generaţii de acuma înainte în jurul lu' domn doftor. Noroc că acesta din urmă a fost iute de picior...

Carpe diem!

Cred că jumătate din oamenii pe care i-am auzit vorbind au zis că aceste 2 cuvinte sunt motto-ul după care ei se ghidează în viaţă, "Carpe diem!". Dar oare chiar ştim să trăim clipa, ştim ce trebuie să facem pentru a stoarce fiecare moment până la ultima picătură?

Eu una trebuie să recunosc că habar nu am cum se face lucrul ăsta. Deloc. Spre exemplu chiar dacă suntem de abia la jumătatea lunii iulie, eu deja calculez cât mai este până la sfârşitul verii şi cu cât se scurteză durata fiecărei zilei. Toată panica a început de prin iunie când s-a înregistrat cea mai lungă zi din an. Pentru mine a fost cea mai tristă pentru că ştiam că pornind din acel punct durata zilei va scădea tot mai mult, că toamna se va instala curând. Da, ştiu. Sună foarte trist, dar nu mă pot abţine. I just can't seize the moment! Eu am în vedere fie trecutul, fie viitorul, dar niciodată prezentul. Nu valorific niciodată ce am acum. Tot timpul privesc prezentul din perspectiva altui timp şi a altor circumstanţe. Ştiu că e o optică greşită care mă face să regret întotdeuna că nu mi-am gestionat timpul altfel. Şi mai ştiu că e o atitudine care cere să fiu împuşcată pentru a-mi fi curmată suferinţa, dar chiar nu pot să gândesc altfel lucrurile decât în atemporalitate. Sper să-mi treacă! Aha!

Muaca

Homer Simpson( din The Simpsons, evident) on a bad day. Soarele şi frunzele unui copac în combinaţie.... :D

Toate drepturile asupra pozelor îmi sunt rezervate! :)

Dragă revisto virgulă

Băi, care mi-aţi furat inspiraţia? Că de câteva zile încoace nu mai dau nicicum de ea. Şi fără ea nu pot scrie omeneşte acilea pe blog. Îmi miroase a sabotaj.
Oricum şi dacă nu scriu omeneşte, da' de scris tot scriu că altfel intru în anonimat că şi aşa s-a cam înstrăinat şi împuţinat poporul comentator. Where's the enthusiasm people?
Hmmm. Să vorbim despre revistuţe de gen Cool Girl, Girlie Girl, Bravo Girl sau cum s-or numi. Revistuţele alea din care aflăm câte vene mai are să-şi taie gigelu' de la Tokio Hotel şi câtă clisă a mai acumulat nu ştiu care cântăcioasă. Până aici no problem. Adică să scrie ce vor, că nu mă interesează, dar când fetiţe de 13-14 ani ( şi da sunteţi fetiţe, oricât v-aţi oftica) spun despre astfel de reviste că sunt cele mai bune prietene ale lor avem o problemă. Sincer, prietene mai idioate nu v-aţi fi putut alege.
Adică, am mai răsfoit şi eu la vremea mea o revistă, două să văd care ce mai cântă şi ce filme au mai apărut, dar de la a le răsfoi până la a mă ataşa emoţional de ele e cale lungă, totuşi.
Şi atunci să nu ne mirăm când vedem fetiţele astea pe stradă îmbrăcate şi machiate( aşa se scrie, da? nu macheate sau alte aberaţii) ca la circ, cu atitudine de "dive" care abordează tot felul de subiecte tâmpite de discuţii. Pentru că aşa le sfătuieşte prietena lor cea mai bună, revistuţa. De doi lei sau cât o fi.
Şi tot din cauza asta sunt depresate. Pentru că prietenuţa lor le bagă în cap tot felul de idei şi le impune tot felul de standarde cretine pentru a fi cul şi populare. Şi în depresia lor îi scriu revistuţei mesaje de genu' " Dragă revisto, am 14 ani şi nu mai suport viaţa asta. Nu sunt cul aşa ca tine. Vreau să mor. Cum e mai bine, să mă arunc de pe balcon sau să sar în faţa trenului?" Iar răspunsul revistei dragi va fi ceva de genul " Fii seriosă fată, astea-s metode atât de învechite! Ia şi tu un pumn de pastile să ai o moarte dramatică, să fie dark şi gotic." Just go to hell.
Aşadar, mai bine ar fi să nu risipiţi banii pe aşa ceva, luaţi-vă o ciocolată în schimb, că pe bune, chiar dacă prietena voastră zice că ciocolata vă face grase şi urâte, nu e adevărat. Ieşiţi afară, citiţi nişte poveşti cu zâne, din astea. Şi chiar dacă răsfoiţi revistele de gen, nu vă implicaţi prea mult emoţional, pentru că lor chiar nu le pasă de voi, vă vor doar banii.
Hai, afară cu voi! Toată lumea!

Ce oameni!

Iar n-am mai scris de mult timp. Mă viciez, văd că. În sfârşit, am să abordez un subiect cel puţin drăguţ pe scurt aşa, dacă mă ţine inspiraţia. Şi anume ţăranii urbani. Da, da ăia de stau la oraş.
Să luăm la disecat prima categorie de ţărani şi anume ţăranii care este locatari la bloc. Dacă ai aşa un vecin atunci ai distracţie garantată în fiecare zi. În primul rând, omul trebuie să se hrănească consistent, adică să bage în el friptane, prăjeli cât încape să fie în putere, mâncăruri care se prepară pe la 11-12 noaptea prin loviri repetate şi violente ale cărnii cu ciocanul. Şi cum nu poate să-şi împută coliba îşi bagă el hotă, că doar stă la oraş ce naiba să fie şi el la înălţime, îndreptând ţeava respectivei direct spre geamul vecinului de deasupra sau dedesubt. Care vecin, mai ales vara, tre să stea zi lumină cu geamul închis dacă nu vrea să facă cunoştinţă cu tot meniul ăluia cu hota.
Bun, după ce mănâncă, subiectul nostru trebuie să-şi pună coliba în ordine. Asta înseamnă găurit pereţi, mutat mobilă dintr-un capăt în celălalt al apartamentului sâmbătă după-masă sau duminică dimineaţa pe la 8-9. Cât de nehotărât sau obsedat de design interior poţi fi ca să îţi găureşti pereţii tot la 2 zile sau să-ţi relochezi mobila???
Dacă nu ţi-a ajuns să ai de-a face cu d-alde ăştia acasă mai dai de ei şi pe la supermarket, par example. Ei se pun frumos la coadă la casă, după care se mută la alta numai ca să se poată întoarce la casa la care între timp te-ai aşezat tu pentru că şi-au dat seama că e mai liber. Şi încep " Stăteam la coadă, faceţi-ne loc, că n-avem numai 2 chestii!". Da, de acord, stăteaţi la casă...în altă parte. Şi dacă binevoieşti să-i laşi nu se sinchisesc să zică un mersi ceva, că doar e dreptul lor, drept în care mai intră şi împachetatul produselor juma de oră în locul în care încurcă pe toată lumea stând.
Şi mai au o trăsătură mişto. Au o guuură. Dacă tu cumva ai mutat un scaun care a făcut zgomot mai mult de o milisecundă deja s-au şi postat la tine la uşă să facă reclamaţie, tărăboi, să se lamenteze. Bine, pa.
M-am cam întins :D . În concluzie, " e nasoi" ăştia.

Fantastic plastic

Tot mai des circulă pe Internet fotografii în care sunt subliniate imperfecţiunile vedetelor. Se dovedeşte că deşi ele arată impecabil pe coperţile revistelor au defecte fizice mai mici sau mai mari de care sunt complexate. Spre exemplu, Drew Barrymore suferă de acnee, Kate Hudson e urecheată, Michelle Pfeiffer consideră că arată ca o raţă din cauza nasului şi lista poate continua. Defecte care însă sunt cu grijă estompate de programe gen Photoshop. Ridurile dispar ca prin minune, talia le este subţiată, celulita e inexistentă. Toate astea pentru că vedetele respective sunt deja un produs care trebuie să fie cumpărat de cât mai mulţi şi lumea nu prea se inghesuie să cumpere ceva ce e deranjant dintr-un punct sau altul de vedere. Toţi sunt în căutarea perfecţiunii. Fetele se înfometeză ca să poată îmbrăca haine minuscule, nimeni nu mai vrea să îmbătrânească, Botoxul e mai preţuit ca oxigenul. Toţi sunt obsedaţi de greutate, toţi vor o piele cât mai întinsă chiar şi la 80 de ani, nimeni nu se mai simte bine în propria piele, micile imperfecţiuni care aduc unicitate şi poate şarm nu sunt tolerate sub nici un chip.
Una e să te îngrijeşti, să ai un aspect plăcut să nu vrei să araţi ca o balenă eşuată, care de altfel nici nu e sănătos sau ca Betty cea urâtă şi alta e să nu mănânci nimic sau să recurgi la bisturiu pentru orice lucru care nu se potriveşte standardelor societăţii. Sunt lucruri diferite şi totuşi limita dintre ele e atât de fină încât mulţi nu pot să o deosebească şi atunci se produc dezechilibre. Dar oare merită să ne sacrificăm mental şi fizic pentru a fi ceva ce de fapt nu există?

Şi o melodie pe măsură...

A fost odată

Azi am auzit la radio o melodie care-mi place şi pe care n-am mai auzit-o de mult. Chestia asta m-a pus oarecum pe gânduri - ce stupid sună, anywayz. Ţin minte cum pe vremuri, adică acum vreo 10 ani - da, sunt suficient de bătrână să pot folosi cifra asta în ani- aşteptam cu înfrigurare ca piesele mele favorite să fie difuzate pe radio sau TV - de aici mi se trage şi ascultatul posturilor de radio foarte mult, care nu mai sunt ce-au fost, dar despre asta poate zic ceva în alt post- şi eram în stare să stau ore în şir lângă radio să aud eu piesa aia nouă, foarte tare pe care nu ştiam nici cine o cântă, nici cum se numeşte, pentru că nimeni nu se îndura să o prezinte. Şi când în sfârşit după 3-4 ore în care nu mă mişcam de lângă radio (sau TV, dar acolo nu aşteptam atât) se auzea melodia, era o bucurie de nedescris, radioul la maximum, tot tacâmul. Şi mi se părea că melodia durează atât de puţin. Eram supărată că toate melodiile care nu-mi plăceau ţineau mult, numai cele preferate erau scurte şi întrerupte pe deasupra de intervenţiile DJilor, cu toate că în realitate aveau aceeaşi durată. În sfârşit, mă bucuram realmente de melodia respectivă şi de abia aşteptam s-o aud. Pe când acum nu mai trebuie să aştept nici un pic. Am la dispoziţie youtube, trilulilu şi încă altele, unde pot să pun melodia pe replay, să o fac să dureze şi 2 ore, să o ascult fără întreruperi la cea mai bună calitate. Rezultatul? În maximum 3-4 zile m-am plictisit de ea, când o aud la radio schimb postul şi trebuie să treacă luni bune până să am iar chef să o ascult. Aşa că stau şi mă întreb dacă e într-adevăr în interesul nostru să avem totul la dispoziţie oriunde şi oricând.
Şi courtesy of youtube - nu, nu mai ştiu lb. română - o melodie al cărei subiect principal e my best friend, Ză Radio. Zi-le!

Ăăăă....

Of, de când n-am mai scris. Se vede că toată lumea şi-a luat vacanţă de la şcoală, inspiraţie, postat. Nimeni nu mai scrie, nimeni nu mai comentează. S-a instalat o stare generală de lâncezeală. Şi asta nu e bine. Din această cauză m-am târât până la computer şi după ce am epuizat toate siteurile favorite mi-am adus aminte că am unul al meu în întreţinere. Aşa că îl şterg de praf, îl mai completez, îl etichetez, aşa să nu se simtă orfan.
Şi ăsta nu e singurul motiv pentru care mi-am zis că e neapărat să mai scriu ceva. M-am gîndit că aşa cum eu intru pe diferite bloguri şi siteuri să citesc ce s-a mai scris şi după ce epuizez conţinutul dau 200 de refreshuri să văd dacă n-a apărut ceva nou, tot aşa poate există 2-3 persoane care accesează blogul meu ca să vadă ce mi-a mai debitat mintea. Aşa că postarea asta e pentru voi, să vă mai alungaţi plictiseala şi să nu simţiţi c-aţi dat refresh degeaba. Să fim serioşi, şi eu mă bucur când îmi accesez blogul şi văd c-am scris ceva nou :D .
În concluzie, la cât mai multe scrieri şi la cât mai puţine refreshuri în van!