Mai trăim în România?

Personajul principal al povestirii ce urmează e onor bunică-mea, care s-a dus şi ea în vizită pe la domn doftor de familie s-o mai întrebe ăla de sănătate, c-o cam deranja inima în ultima vreme. Ajunge ea la doctor, are "noroc" de i-o ia inima razna acolo faţă de el, zice "Ce bine, ia bagaţi un consult să vedeţi ce şi cum". O consultă domn doftor prin metodele lui oculte, numai de el ştiute şi zice "Da, ceva problemă e, da' nu-i nimic că vă scriu io o ţedulă să vă interneze de urjenţă în spital pentru investigaţiuni". Îi scrie ţedula lu' onor bunică-mea, fi-su cel mic o suie în maşină, pe bunică-mea dimpreună cu ţedula, că una fără cealaltă nu-şi aveau rostul şi direcţia spital.
Ajung acolo, îi întâmpină un reprezentant al instituţiei în persoana portarului sau a unei asistente, cineva de bază, oricum.
"-Bună ziua!
 -La revedere!
 -Da, am venit cu mama, respective bunică-sa lu' subsemnata de va scrie pe blog, că cică musai şi neapărat trebuie internată, da' nu aşa, numa DE URGENŢĂ!(Acuma fi-su n-a strigat la stimat reprezentantul, i-a vorbit cât se poate de respectuos, am scris cu caps ca să subliniez importanţa vorbelor, mai bine boldam, en fin.
 -Nu se poate.
 -Păi cum, nu se poate? Nu-i aici spitalu'?
 -Că ba da.
 -Şi atunci?
 -E spitalu, da' vedeţi că nu prea e nimeni pe aici, aparatură nema, doctori nu prea, mai pacienţi ce mai sunt da' şi ăia degeaba că nu fac nicio treabă. Adică n-are cine să vă primească şi dacă ar avea cine să vă primească n-ar avea cine să vă îngrijească. Pricepeţi? Că-i cam complicată ea treaba aşa de felu' ei.
 -Şi atunci eu ce fac cu onor mama, respective bunică-sa lu subsemnata de scrie pe blog?
 -Mergeţi acasă şi reveniţi mâine dimineaţă, cum stă la spital poate sta şi acasă.
 -Bine, mulţumesc, săru'mână şi trăsni-v-ar."

Ca să fie clar pentru toată lumea, nu vă îmbolnăviţi voi după cum vă taie capu', ci după program. De miercuri până joia imediat următoare, între 8 şi 8.15, că doctorii nu pot sta la dispoziţia voastră toată ziua să-i întrerupeţi voi cu nimicuri după cum vi se năzare că "are" şi ei treaba lor.
PS Bunică-mea e bine, Doamne-s mulţam, dar nu datorită lor. Dacă ar fi după ei s-ar întâlni cu tine numai la autopsie. Lovi-v-ar jurământul lui Hipocrate în moalele capului. În rest, să auzim numai de bine.