Nişte insensibili, dom'le!

Azi în timp ce mă întorceam din oraş, am avut un şoc. Pentru că da, nu-i aşa am umblat în ultima vreme foarte mult, deci mult nu aşa. Iar şoc. Deja par paranoia, da' nu mă supăr. Cum am luat-o eu pe sub viaduct, că eu numai prin zone din astea obscure şi mizere, des întâlnite în ghetou umblu, trec pe lângă nişte cerşitoringi din ăştia. Şi numa' ce aud 'Doamna, hai dă şi mie 1 leu!!!'. Come again! Ce, mă? Pe cine faci tu doamnă? Pe mine? Eu care sunt jună primă, în toată splendoarea tinereţii mele, mă. Ce impertinenţi ăştia. Ce strategii de marketing aveţi, habar n-aveţi să vă atrageţi potenţialii sponsori, băăi. Doamnă, auzi, mi-au stricat toată ziua. Că şi aşa se apropie un eveniment de mare tristeţe şi cu o grea încarcătură care o să mă supună la încercări neînchipuite. M-au depresat. Da chiar nu-s doamnă. Măritată nu-s, batrână nu-s şi nici respectabil n-arăt. Aşa că, de unde concluzia?
PS: În veci n-o să vedeţi vreun ban de la mine, mai bine îi folosesc să mituiesc şi alţi oameni să nu vă mai dea după aşa o ofensă.

Who is it?

Aşa, am dat drumu' la musique şi ne punem pe scris. De fapt, mă, pentru că o să credeţi că nu e creaţie proprie ce apare pe aici sau că sufăr de oarece dedublare de personalitate. Să vă povestesc yet another fascinating event din aventuroasa mea existenţă.
Ziua de luni m-a prins pe la domiciliu butonând, în genialitatea mea, TVu'. Activităţi constructive, dom'le. Bineînţeles că nu pot face nimic fără a fi întreruptă din a face nimicul, adică ceva-ul, aşa că sună interfonul. Am zis vreo două de bine, pentru că interfonul deja e chestie psihică pentru mine deoarece şi pentru că toţi plianterii sună exclusiv la apt. nostru. Mârâi un 'Cine-i?' iritat şi primesc un 'Deschideţi! Poliţia!'. Hauliu şi văleleu! Am deschis ce era să fac? şi totodată m-am pus pe făcut scenarii. Ce-or fi vrând, că mă ştiam nevinovată. Eu n-am făcut nimic. Holy crap! Buun, mă uit pe vizor să văd cu ce am a mă confrunta şi mă consolez cu gândul că poate totuşi nu pe mine vor să mă viziteze. N-am eu norocu' ăsta. Se postează doi ofiţeri de poliţie în faţa uşii şi încep să abuzeze soneria. M-am gândit că dacă închid ochii şi-mi doresc foarte tare au să plece. Nup, au continuat să sune. Am observat că aveau un teanc de ceva în mână, m-am gândit că mă pun să identfic pe careva. În orice caz eu nu am auzit, n-am văzut. Într-un final am deschis. M-am gândit că mult nu mai au şi dărâmă uşa pe mine, în casa mea. Deschid, scot capu' la iveală cât să-l aud pe domnu' poliţist cum mi se adresează pe numele din buletin. 'Don'şoara Diana?' zice. Ha, da, aşa mă cheamă. Şi în loc să răspund cu un hotărât 'Da, să trăiţi!', un 'Yes, sir, captain sir!' bag un 'Aha' suspicios aşa. Zice 'V-am adus cartea de ale(r)gător!' Atât. Carte care din câte ştiu eu nu are niciun folos pe lumea asta. Eu am votat şi fără, oi fi facut-o ilegal?Poate, bine că n-am zis nimic pentru că nu-i aşa, I have the right to remain silent.

Music Lounge

De duminca, asa.

Dă şi mie 1 leu!

Acuma că, teoretic, dă primăvara şi avem parte de 1, 8 Martie şi alte zile festive, dă bine şi să aduci o mică atenţie cuiva d-aici, cuiva d-acolo. Ceea ce mi se pare pe de-a-ntregul justificat, atât timp cât acel cineva e mama, bunica, sora, cea mai bună prietenă. Daaar, fac o mică criză de personalitate când aud propuneri de genul, 'Nu strângem şi noi 3-4-5-10 lei să îi luăm un buchet de flori-parfum-casă-maşină profei de X?'. Nu, nu strângem. Nu mă deranjează ideea în sine, ci motivele care stau la baza ei. Auzi, să faci cadouri profilor pentru că s-au comportat frumos la clasă. Saaau, că au dat rezultatele examenelor rapid. Pentru asta primesc salariu, care e plătit tot din banii noştri. Remember, că plătim nişte taxe. Da, alea sunt.
Că vezi Duamne, ne facem de râs că suntem singura gloată care nu dă nimic. Foarte bine, sunt mândră de noi. Ar fi cazul să înveţe să facă treabă fără extra stimuli, că şi aşa sunt îmbuibaţi.De aia nu merge nimic în tărişoara asta greu încercată, că nimeni nu mai poate mişca nimic dacă nu ştie că primeşte/îl aşteaptă ceva. Ia mai baga-ţi-vă minţile în cap şi nu le mai cântaţi atât în strună!

I am biutifuuuuuuuul

Chiar dacă mă enerva melodia Christinei Aguilera, acum, după ce am văzut pozele astea, tind să-i dau dreptate. Toţi suntem frumoşi, mă. Numai că unii sunt mai machiaţi ca alţii, aici e şmecheria.

Ziceţi şi voi! Nu vă simţiţi mai bine după demonstraţiile astea? Şi nu sunt frustrată, chiar dacă aşa dau impresia prin postări :).

Fraţii şi surorile noastre. I see you

Am văzut de multe ori pe youtube filmuleţe cu tot felul de coca-piţi în verva creaţiei. Asta înseamnă, bătut colegi/profesori, proba de 100m scuipat coji seminţe, dansuri chicalacacichiciene, etc. De câte ori vedeam aşa specimene mă gândeam că n-au cum să existe. Sigur erau faze regizate, făcute la mişto. Era exact senzaţia aia când auzi de o nenorocire care i s-a întâmplat cuiva şi ţi se pare imposibil ca vreodată să treci şi tu prin ceva asemănător. Bă, dar ăştia chiar există. Sunt cât se poate de reali, de prezenţi şi implicaţi în vieţile noastre de zi cu zi. Misiunea lor e să ne facă viaţa mai frumoasă, mai luminoasă. De fapt, luminoasă e impropriu spus, mai colorată.
Am avut onoarea de-a sta la un loc cu nişte unii de felul ăsta. Şi ca să nu stau degeaba i-am şi analizat un pic aşa. Sunt două categorii de din ăştia. Primii sunt ăia parfumaţii, frezaţii, bretonaţii cu adidaşi şi hanorace, accesorizate cu-un ştreang. Ei ascultă muzică din aia de zici că taie careva tabla cu firezul. Tecktonic, mă, sau cum i-o zice. A doua categorie e a acelora care umblă veşnic în 'treling' şi fac glume tâmpite, în gura mare în public. Ăştia-s ăia miştocarii, care se leagă ei de toată lumea. E bengoşi, ce muşchiu lor.
Băieţii sunt cei care se ramifică, fetele sunt toate la fel, cu diferenţa că poate cele 'tecktonice' sunt mai curăţele. În rest, gură mare, înjurături de prim rang, dat în spectacol, haine aiurea, mişcări de pole. Na, şi ele, ca fetili. Mai trist e că media de vârstă a ăstora e de 15 ani. E trist pentru că deja au ajuns în ultimele stadii de degradare, prostie, incultură. E şi mai trist că n-are cine să-i redreseze. În schimb, e îmbucurător să ştim că ei ne vor conduce pe noi în doar câţiva ani.

Aşteptaţi-mă că vin!

Trece ea ziua de azi şi mâine mă pun pe scris. Am articole în stand-by. Scriu, vă comentez, ne punem la punct! N-am murit cu toate că simt cum mă învăluie, de fapt deja m-a încleştat, o răceală. My gât is on fireee!
Tocmai era să uit, când mi-am amintit! Am un nou prieten în blogroll. Check him out!