vineri, 1 martie 2013

Martie - tradiţii şi obiceiuri

vineri, 1 martie 2013
Cum a fost începutul vostru de primăvară? La mine a fost cam mohorât, cu cer înnorat şi vreme destul de rece. Am sperat la soare, cer senin, pomi înfloriţi şi toate cele cuvenite pentru perioada asta a anului, dar n-a fost să fie.
Dacă astăzi mai devreme v-am oferit un mărţişor virtual, m-am gândit că ar fi interesant să aflăm care e povestea din spatele acestui simbol al primăverii. Aşa că s-a pus Di la al său computer şi a întreprins o cercetare serioasă via Google.

Pe vremea dacilor, 1 Martie era data la care începea Noul An, ăla de-l sărbătorim noi acum pe 31 decembrie. Dacă stăm să ne gândim, acest debut al noului an pe 1 martie are logică, având în vedere că în perioada asta natura (re)prinde viaţă, renaşte.
Celebrarea noului an era marcată de oferirea unui talisman aducător de noroc, sănătate, bucurie, sub forma unui şnur format din două fire (alb - roşu; alb - negru) de lână răsucite - mărţişorul. Şnurul, simbol al luptei dintre căldură şi frig, vară şi iarnă, era oferit copiilor şi tinerilor şi se purta, la mână sau în piept, până când primăvară îşi intra pe deplin în drepturi, adică erau îndeplinite toate elementele alea de care am zis eu la începutul articolului (hai că v-ajut: cer senin, soare strălucitor, pomi înfloriţi, etc.).
În timp, felul mărţisorului s-a tot schimbat, la început la acel şnur a fost adăugat un bănuţ de argint, pentru ca astăzi să-l găsim sub formă de bijuterii sau tot felul de confecţii handmade.

O altă poveste legată de această perioadă (despre care credeam că nu ştiu prea multe, până m-am informat şi mi-am adus aminte de cum stau lucrurile) este cea a Babelor.
Între 1 şi 9 martie, oamenii îşi pot alege o zi, popular denumită "babă", iar în funcţie de cum va fi vremea în ziua respectivă, aşa va fi şi norocul omului în tot restul anului. Se zice că dacă vremea e caldă şi plăcută, atunci omul va avea parte de un an plin cu realizări, bucurii şi toate cele bune. Dimpotrivă, dacă vremea e mohorâtă, cu ploaie, cer înnorat, atunci anul omului nu va fi nici el prea bun.
Povestea "babelor" începe cu ză original baba, Dochia, care se spune că era o urâtă şi-o capricioasă. Şi-a pornit ea cu oile la păscut, într-o zi care se arăta frumoasă. Babă cu experienţă, Dochia a luat pe ea 9 cojoace, pe care însă le-a dat jos, rând pe rând - unul pe zi. După 9 zile, când a ajuns în vârf de munte, s-a lăsat 'ăl mai ger de pe lume, care a surprins-o pe babă fără cojoc. A-ngheţat şi baba, au îngheţat şi oile şi uite aşa ne-am ales noi cu frumuseţe de tradiţie - Zilele Babei. Această tradiţie se întinde pe 9 zile, exact cât a durat călătoria Dochiei până-n vârf de munte. În acest interval, vremea este capricioasă, exact ca baba, aşa că avem parte atât de razele soarelui, cât şi de vânt, ploaie şi alte precipitaţii.

În încheiere, vă-ntreb atât: alesu-v-aţi baba?

Sursa info aici şi aici

3 comentarii:

RoxX spunea...

eu stiam ca "baba" se alege in functie de ziua de nastere, iar daca ziua ta de nastere este compusa din 2 cifre le aduni si cat iti da, aia e baba ta. Cel putin asa se face la mine.
Mnah, eu sunt cam certata cu traditiile de martisor si nu le celebrez in vreun fel dar ma bucur ca la mine primavara a debutat cu mult soare si cer senin ^_^

Di spunea...

Da, asa. Baba se poate alege si in functie de ziua de nastere.
Nici eu nu tin la traditiile de genul asta, dar mi s-a parut interesant sa aflu de unde au aparut.
Ma bucur c-ai ai avut un inceput de primavara asa cum se cere. Iti doresc ca si restul primaverii sa se manifeste la fel, daca nu mai frumos!

RoxX spunea...

multumesc, asemeni! :D

Trimiteți un comentariu

 
Design by Pocket