Io nu. N-am.

Care e procedura de urmat atunci când nu vrei să adaugi oameni cunoscuți pe Facebook?

Cu cei necunoscuți e simplu: un ignore elegant și gata! Dar când te trezești întrebat într-un colectiv ”Tu ai Faceboooook?” cum o mai scalzi?

De obicei, eu recurg la următoarea explicație complicată: am facebook, dar nu prea intru, nu îl prea folosesc, deși știu că nu e adevărat și cred că se și vede pe mine cum miiiint.

Cred că cea mai simplă soluție ar fi să adaugi oamenii cunoscuți care se-arată interesați de asta și să îi incluzi într-un grup cu acces limitat la profilul tău. Saaau, îi adaugi și peste o vreme îi ștergi din lista de prieteni și speri să nu își dea seama. Și uite-așa împaci și capra și varza, cum ar veni.

Foto

La revedere 2012! Fii binevenit 2013!

Douămiitreişpe va fi primul dintr-un lung şir de ani faini.

LA MULŢI ANI!

Puppy Love :)

Vremea asta ploioasă şi urâtă mi-a făcut mintea să răscolească printre amintirile anului 2008. An în care, plimbându-mă pe-o stradă cu case am dat peste un personaj tare simpatic. Un căţelandru mulatru (era cu alb şi negru), cu blana aspră, de aveai impresia că mângâi un porc. Era izolat în curtea unei case ce părea părăsită şi îl despărţea un gard de restul lumii.
Căţelul ăsta era aşa vesel, simpatic şi jucăuş că, de fiecare dată, când cineva trecea prin faţa gardului, el începea să facă tot felul de giumbuşlucuri: folosea gardul pe post de trambulină, alerga în jurul cozii, alerga de la un capăt la celălalt al gardului. Orice, doar ca să capteze atenţia trecătorilor. Şi îi reuşea de fiecare dată, pentru că oamenii se opreau, îl mângâiau prin gard, vorbeau cu el, etc.
Mi-a plăcut atât de mult de el, încât chiar şi atunci când nu mai avem drum în zona respectivă, eu mă duceam oricum, doar ca să îl văd. I-am dus de mâncare şi chiar am luat în considerare ideea de a-l momi să sară gardul, astel încât să-l pot lua cu mine acasă :)).
Distracţia n-a durat mult însă, pentru că proprietarii casei au ridicat un gard de beton, care mi l-a ascuns privirii forever since.

Here's the little fellow himself

Berebeu

Dragi tovarăşi şi prietini, ca să nu vă mai prelungesc suferinţa vă spun direct: Plec! Da, aţi auzit bine, daaar nu vă bucuraţi prea tare pentru că e doar o chestiune temporară. Iau o mică pauză şi aplic şi blogului acelaşi regim, pentru că el, blogul, mi se subordonează. O să fie o întrerupere de vreo 10 zile începând cu ziua de vineri, aşa să aveţi timp să mai respiraţi şi voi că prea v-aţi prăpădit de râs cu mine prin preajmă.
Aşadar, vacanţă plăcută! Da, mulţumesc! Pa!