Întâmplarea a făcut să cunosc nişte oameni noi. Şi ca nişte cetăţeni civilizaţi ce suntem, trebuia să utilizăm metodele consacrate pentru astfel de situaţii: nume, strâns de mână şi formula "Îmi pare bine". Cum mi-a ieşit mie? "Ciao, sunt Diana. Îmi pare rău!" :)).
Asta a fost ca faza de la balul bobocilor. Eram în primul an de liceu şi la plecare m-am intersectat cu unul dintre profesorii ursuzi şi severi. Cum l-am salutat? Cu bună ziua. Şi afara era ora 9pm, în octombrie, deci cât se poate de ne-ziuă :))
3 comentarii:
Lol XDDDD
Odata o sa folosesc si eu fraza.Dar o sa mentionez ca e de pe blogul tau.
Copyrights are important
Baai.
;)
:)) Se mai intampla.
La faza buna ziua/seara ma incurc des.Mai ales cand ies/intru in scara la 7 si e lumina.Atunci nu stiu daca vecinilor tebuie sa le spun "buna ziua" sau "buna seara", asa ca ii salut cum apuc :D
:)) ca si DiDi, recunosc ca am momente cand stau pe ganduri: "Bai !! Buna ziua sau buna seara??" :))
Noroc cu italienii, ca la ei e mai usor, spui bona sera chiar daca e soarele afara si e bine primit :)))
Trimiteți un comentariu