Phase 1 - مرأى Al-Mara'ā

E momentul să puneţi deoparte lamele, bricegele, să vă ştergeţi lacrimile, să lăsaţi soarele să pătrundă în case, pentru că...am revenit! În plus de asta vreau să vă şi povestesc câte puţin despre cum am umblat şi pe unde am umblat, cu voia voastră, bineînţeles.
Aşadar, s-a-ntâmplat ca vara asta să ajung undeva la peste 2800 km depărtare de casă, tocmai în Spania. Şi pentru că toată călătoria implică mai multe etape, am să le iau pe rând şi am să vorbesc despre fiecare în câte un articol. În articolul ăsta am să mă concentrez pe zona în care mi-am petrecut cea mai mare parte a vacanţei.

Chiar dacă primul contact cu pământul spaniol a avut loc în capitala ţării, Madrid, n-am apucat să prind rădăcini acolo pentru că la o zi după sosire am pornit iar la drum, înspre sudul ţării, în oraşul natal al lui David Bisbal, Almeria. Almeria este capitala regiunii Andalusia, cu deschidere la Marea Mediterană şi la alte lucruri faine :)).  

Nu există o traducere exactă a numelui oraşului, dar el provine din limba arabă şi se crede că înseamnă "Farul", ceea ce e plauzibil, având în vedere că unul din principalele obiective ale oraşului este farul din apropierea portului comercial Almeria. 

Nu doar numele poartă amprenta culturii arabe, oraşul în întregul său fiind o operă a musulmanilor. Cea mai clară dovadă în acest sens este arhitectura clădirilor, care te duce cu gândul la Marocul care nu se află prea departe, Almeria fiind destul de aproape de strâmtoarea Gibraltar.

La plecarea din Almeria am trecut prin deşertul Tabernas, aflat la vreo 20 km depărtare de oraş şi care măsoară 280 de km pătraţi. Motivul pentru care-l menţionez este acela de-a fi servit drept loc de filmare pentru multe filme de la Hollywood, în special westernuri, datorită asemănării care există între acest deşert şi cele din America de Nord.



Cam astea ar fi, în mare, datele "tehnice" despre oraş. Voi încerca să scriu şi alte articole cu impresii personale, locuri de vizitat şi altele. Totuşi, cel mai mult mi-aş dori să pot urca tone de poze, ceea ce, din păcate, cu platforma Blogger e imposibil. Daaar, facem noi să fie bine!