Trebuia să fie o zi drăguţă, pentru că am pornit-o la shopping, în mall. Dar, n-a fost chiar aşa. Pe lângă că am cheltuit, ceea ce mi se pare a fi în situaţia actuală, o gălăgie de bani, s-au mai întâmplat şi alte lucruri. Nasoale. Sau cel puţin aşa le văd eu prin filtrul ăsta pesimist şi gri cu care am fost dotată.
Prima mea oprire a fost într-un magazin de încălţăminte, unde ochisem o pereche de sandale. Le-am încercat, le-am testat, m-am hotărât şi le-am cumpărat. La casă, am întrebat şi de o pereche de tălpici, pe care să îi pot lipi în interiorul unei perechi mai vechi de sandale, pe care o am din vara trecută şi care a rezistat foarte bine, până de curând, când a început să se scorojească interiorul. Asta pentru că le-am purtat intens, practic n-am ieşit din ele două veri la rând.
Casieriţa îmi dă tălpicii - şi aici a fost greşeala mea, că nu am intrebat cât costă - şi îmi face totalul. Din care total a rezultat că tălpicii ăia au costat aproape cât perechea de sandale. Minunat! Bine, mi-a fost ruşine să mai zic ceva, aşa că am luat tot ce-a bifat în casa de marcat şi am plecat. Trăncănită şi bosumflată.
Pe urmă, am intrat, cam fără chef, într-un alt magazin, de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Acolo am probat o pereche de balerini, cărora le-am tot dat târcoale de mult timp. Pentru că oricum nu aveam nişte balerini comozi şi flexibili, pe care doar să-i iau în picioare şi să ies din casă - fără să trebuiască să-mi iau şosete sau să-mi lipesc tot felul de perniţe de silicon, anti-bătaturi şi jenături - i-am cumpărat. Când să ies din magazin, încep stâlpii ăia de securitate - sau cum s-or fi numind - să piuie, să lumineze, să alerteze pe toată lumea. Cred că m-am înroşit toată, am început să simt furnicături în zona capului şi am luat-o frumuşel înapoi înspre casă, să văd care era problema, din moment ce eu plătisem, aveam bonul şi de la celălalt magain, era totul în regulă. Până să apuc să ajung la casă, m-au acostat cei de la securitate, care s-au uitat în plasele mele, în timp ce-i învinovăţeau pe cei de la celălalt magazin, cum că ei nu ar fi luat toate tagurile alea ataşate produselor.
Într-un final s-a dovedit că, de fapt, tipa de la casă n-a fost în stare să scoată toate tagurile de securitate şi de aici tot tămbălăul. Şi-au cerut scuze şi etc., dar eu oricum m-am simţit foarte prost şi incomfortabil, ca ultimul hoţ. Bine, ştiu că nu ar trebui să iau lucrurile astea atât de "în tragic", dar nu mă pot abţine. Sunt extrasensibilă and they just get to me.
Şi acum, după atâtaaaaa vorbărie să vă arăt perechile de încălţări pe care mi le-am cumpărat, deşi, poate că aş fi supravieţuit şi fără de ele. Şi ar fi fost mai bine dacă m-aş fi orientat spre încălţări mai de toamnă. Ok, trebuie să încetez cu atitudinea asta! :)).
Aştia sunt balerinii/sandalele, de care sper să mă pot bucura, pentru că, în general, nu prea am noroc când vine vorba de încălţări - ori mă jenează, ori mă strâng, ori îmi fac bătături, ori, ori, ori...lalalala.
1 comentarii:
pe mine ma enerveaza astia de la securitate care se plimba dupa mine prin magazin mai ceva ca dupa un puscarias :)) de parca as putea sa fur ditamai geanta sau rochia :|
Trimiteți un comentariu