Music Lounge

Cu ploile astea, răsar tot mai mulți artiști cântăcioși români. Theo Rose e doar unul din acei artiști, apărut, probabil, ca o reacție la succesul pe care l-a avut o altă tânără speranță de la noi, Nicole Cherry.
Eu nu-s chiar sigură de piesa asta și de ce vrea ea să ne transmită. Voi?

Music Lounge

Dacă tot urmează zile cu vreme de plâns...

Cea mai zi naşpa.

Astăzi, care la ora publicării postului se va fi transformat în ieri, a fost una dintre cele mai ciudate şi naşpa zile din săptămână.
Trebuia să fie o zi drăguţă, pentru că am pornit-o la shopping, în mall. Dar, n-a fost chiar aşa. Pe lângă că am cheltuit, ceea ce mi se pare a fi în situaţia actuală, o gălăgie de bani, s-au mai întâmplat şi alte lucruri. Nasoale. Sau cel puţin aşa le văd eu prin filtrul ăsta pesimist şi gri cu care am fost dotată.
Prima mea oprire a fost într-un magazin de încălţăminte, unde ochisem o pereche de sandale. Le-am încercat, le-am testat, m-am hotărât şi le-am cumpărat. La casă, am întrebat şi de o pereche de tălpici, pe care să îi pot lipi  în interiorul unei perechi mai vechi de sandale, pe care o am din vara trecută şi care a rezistat foarte bine, până de curând, când a început să se scorojească interiorul. Asta pentru că le-am purtat intens, practic n-am ieşit din ele două veri la rând.
Casieriţa îmi dă tălpicii - şi aici a fost greşeala mea, că nu am intrebat cât costă - şi îmi face totalul. Din care total a rezultat că tălpicii ăia au costat aproape cât perechea de sandale. Minunat! Bine, mi-a fost ruşine să mai zic ceva, aşa că am luat tot ce-a bifat în casa de marcat şi am plecat. Trăncănită şi bosumflată.
Pe urmă, am intrat, cam fără chef, într-un alt magazin, de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Acolo am probat o pereche de balerini, cărora le-am tot dat târcoale de mult timp. Pentru că oricum nu aveam nişte balerini comozi şi flexibili, pe care doar să-i iau în picioare şi să ies din casă - fără să trebuiască să-mi iau şosete sau să-mi lipesc tot felul de perniţe de silicon, anti-bătaturi şi jenături - i-am cumpărat. Când să ies din magazin, încep stâlpii ăia de securitate - sau cum s-or fi numind - să piuie, să lumineze, să alerteze pe toată lumea. Cred că m-am înroşit toată, am început să simt furnicături în zona capului şi am luat-o frumuşel înapoi înspre casă, să văd care era problema, din moment ce eu plătisem, aveam bonul şi de la celălalt magain, era totul în regulă. Până să apuc să ajung la casă, m-au acostat cei de la securitate, care s-au uitat în plasele mele, în timp ce-i învinovăţeau pe cei de la celălalt magazin, cum că ei nu ar fi luat toate tagurile alea ataşate produselor.
Într-un final s-a dovedit că, de fapt, tipa de la casă n-a fost în stare să scoată toate tagurile de securitate şi de aici tot tămbălăul. Şi-au cerut scuze şi etc., dar eu oricum m-am simţit foarte prost şi incomfortabil, ca ultimul hoţ. Bine, ştiu că nu ar trebui să iau lucrurile astea atât de "în tragic", dar nu mă pot abţine. Sunt extrasensibilă and they just get to me.
Şi acum, după atâtaaaaa vorbărie să vă arăt perechile de încălţări pe care mi le-am cumpărat, deşi, poate că aş fi supravieţuit şi fără de ele. Şi ar fi fost mai bine dacă m-aş fi orientat spre încălţări mai de toamnă. Ok, trebuie să încetez cu atitudinea asta! :)).
Aştia sunt balerinii/sandalele, de care sper să mă pot bucura, pentru că, în general, nu prea am noroc când vine vorba de încălţări - ori mă jenează, ori mă strâng, ori îmi fac bătături, ori, ori, ori...lalalala.

Almeria - impresii

După informaţiile generale despre Almeria, vreau să scriu (şi chiar scriu!) un articol în care să fac loc părerilor şi impresiilor mele legate de acest loc. Şi, hopefully, un articol în care să pot să vă arăt mai multe poze.

Am ajuns în Almeria după un drum de 650 de km plin de serpentine, făcut prin munţi, printre care se ivea marea la răstimpuri, aşa, ca un teaser.

Pe cum ne-am apropiat am lăsat în urmă măslinii, arbuştii pitici, relieful stâncos şi atmosfera occidental-europeană şi am dat de un peisaj mai exotic, cu palmieri, mare, plajă şi iz african datorat construcţiilor de inspiraţie maură.

Mi-a plăcut oraşul. Cu tot ce înseamnă case, străduţe, ornamente. Despre plajă, în schimb, n-aş spune că a fost chiar dragoste la prima vedere :)). N-am avut parte de nisipuri aurii şi de apă verde-albastră. Plaja a fost acoperită de pietriş, aşa că am avut parte de masaj şi exfoliere a tălpilor, 2 în 1. Apa nu m-a încântat nici ea peste măsură. A fost destul de gri, rece şi plină de meduze. Ocazie cu care am văzut şi eu meduze în viaţa reală pentru prima dată. Cu toate astea, mi-a plăcut să mă plimb pe malul mării, dimineaţa devreme la răsăritul soarelui, în bătaia valurilor. Şi cam la atât s-a rezumat contactul meu cu apa mării, pentru că nu m-am îmbăiat pe bune decât de vreo două ori, şi atunci dimineaţa devreme când încă valurile nu o luaseră razna.

Nici cu soarele n-am petrecut prea mult timp, doar atât cât să trec de la nuanţa brânză telemea la cea caşcaval afumat :). Dar atât timp cât am stat pe prosop, la bronzat, mi-a plăcut să observ lumea de pe plajă. Aşa am văzut nişte costume de baie interesante şi un grup de tineri care făceau mişcare într-un fel original. Cred că erau ceva breakdanceri care-şi făceau antrenamentul pe plajă: au îngropat o minge specială pe jumătate în nisip şi au sărit, pe jumătatea rămasă la suprafaţă, ca pe trambulină, s-au dat peste cap, s-au învârtit în aer. Foarte fain!

N-am reuşit să vizitez tot oraşul, iar dintre principalele obiective am apucat să văd doar fortăreaţa Alcazaba, daaar despre asta într-un alt articol.

Oficial urăsc editorul de postări. Mi-a luat foarte mult timp ca să pot încărca o mână de poze şi să le pot aranja cât de cât decent. E ceva ce nu fac eu bine?

Addicted to Music (Lounge)

Pentru astăzi am o melodie, recent lansată ca single, care a intrat direct pe locul 1, în topul meu personal. Piesa vine de la Shakira, e inclusă pe cel mai recent album al ei, Sale el sol, şi e foarte tare. Să dansăm, deci!

Recomandare sau Cel mai titlu naşpa

Zilele astea a venit vremea să încep a citi o carte nouă. Tot întrebându-mă ce să citesc, ce să citesc, pe ce carte credeţi că am pus mâna (din nou)? Aventurile lui Tom Sawyer, de Mark Twain, doamna profesoară :)). Adevărul e că nu există carte mai bună pe care să o citeşti atunci când căldura verii începe să dea târcoale (bine, la temperaturile de afară, căldura verii a dat buzna direct, nu s-a mai formalizat). Cartea asta te duce cu gândul la vară, la vacanţă, îţi trezeşte pofta de a face năzbâtii, pentru ca apoi să te tolăneşti într-un hamac, la margine de lac şi, cu sunetul apei ca fundal sonor, să citeşti o carte. Dar ce carte? Aventurile lui Tom Sawyer, aia. Aşa că, eu zic, că nu cer prea mult dacă vreau ca întreaga vară să mi-o petrec într-un cadru ca cel din imagine.

Voi ce cărţi mai citiţi, lenevind la soare, vara asta? P.S.: Nu ştiu de ce, dar simt că n-am reuşit să transmit exact mesajul dorit prin postarea asta. Nu-s în apele mele zilele astea. Ideea era să vă fac să vă doriţi să staţi lungiţi la soare, undeva lângă o apă mare, curată şi albastră şi să n-aveţi nicio grijă-n lumea asta. Ceea ce îmi doresc şi mie. Weekend plăcut!

Music Lounge

Music Lounge

Pentru că încă se simte în aer...

Update

Ce de timp a trecut de când n-am mai scris ceva de Doamne-ajută, dacă am scris vreodată aşa cumva. Dar când nu ţi-e a scrie, nu ţi-e a scrie şi gata.
Probabil vă întrebaţi ce-am mai făcut în ultima perioadă, şi dacă nu vă întrebaţi tot acolo e, pentru că oricum vă spun.
În primul rând, mi-am făcut ocheri noi, că vedeam lumea cam prost ş-am zis că e cazul să-mi schimb optica. În al doilea rând, am evitat milimetric o nouă răceală, dar tare mi-e că n-am anihilat-o şi o să revină cu forţe proaspete când îmi va fi lumea mai dragă. Şi nu în ultimul rând, m-am alergicat aşa de fain. Şi nu pot înţelege cum şi mai ales de la ce, că nu mă ştiam mimoză când e vorba de mâncare. Adică, se vede cu ochiul liber că nu mă inhibă pe mine niciun fel de mâncare. Oricum, acum sunt pe vindecate, şi e mai bine aşa, că altfel aşa mă enervam de drept băteam pe careva.
Şi, voi? Ce-aţi mai făcut? Că nu se mai vede urmă de vreo nouă postare pe nicăieri! Sau poate trebuie să-mi pun eu ocherii noi.

Apa - pericol public

Fiţi antenă la ce vă învăţ eu pe voi. E de rău!De data asta nu cred că mai scăpăm.
Mai nou, adică acuma de când a dat vara peste noi, cică apa ne-a devenit duşman. Am citit eu la gazetă cum că PET-urile astea, în care se vinde apa conţin ceva particule, care când dau de bine, adică de lumină şi căldură migrează în apa pe care o bem noi, cetăţeni de bună-credinţă. De dragul ştiinţei vă spun că aceste particule migratoare se numesc ftalaţi. Ştiu, sună înspăimântător! Cum ziceam, particulele astea de ft. călătoresc mai cu spor pe timp de vară, mai ales când ambalajele de plastic sunt lăsate în plin soare, la bronzat. În plus, sunt unele lichide, mai şmechere, cum ar fi oţetul, berea, vodca sau borşul, care atrag o concentraţie mai mare de ftalaţi(clar sunt contraindicaţi, până şi numele e nenatural, deja am nod la limbă) din ăştia.
Se zice, după studii intense, că sus-numiţii au efecte pe termen lung. Duc la apariţia cancerului, ca orice altă substanţă prezentă pe Terra azi. Până la urmă sunt destul de comuni, nimic spectaculos.
În concluzie, grijă mare de unde şi mai ales, din ce vă adăpaţi. Nu cumpăraţi apă îmbuteliată decât dacă a fost depozitată la rece, şi dacă cumva uitaţi sticla cu apă/suc/bere în soare, scotociţi-vă de câţiva lei în plus şi luaţi-vă alta.

Carpe diem!

Cred că jumătate din oamenii pe care i-am auzit vorbind au zis că aceste 2 cuvinte sunt motto-ul după care ei se ghidează în viaţă, "Carpe diem!". Dar oare chiar ştim să trăim clipa, ştim ce trebuie să facem pentru a stoarce fiecare moment până la ultima picătură?

Eu una trebuie să recunosc că habar nu am cum se face lucrul ăsta. Deloc. Spre exemplu chiar dacă suntem de abia la jumătatea lunii iulie, eu deja calculez cât mai este până la sfârşitul verii şi cu cât se scurteză durata fiecărei zilei. Toată panica a început de prin iunie când s-a înregistrat cea mai lungă zi din an. Pentru mine a fost cea mai tristă pentru că ştiam că pornind din acel punct durata zilei va scădea tot mai mult, că toamna se va instala curând. Da, ştiu. Sună foarte trist, dar nu mă pot abţine. I just can't seize the moment! Eu am în vedere fie trecutul, fie viitorul, dar niciodată prezentul. Nu valorific niciodată ce am acum. Tot timpul privesc prezentul din perspectiva altui timp şi a altor circumstanţe. Ştiu că e o optică greşită care mă face să regret întotdeuna că nu mi-am gestionat timpul altfel. Şi mai ştiu că e o atitudine care cere să fiu împuşcată pentru a-mi fi curmată suferinţa, dar chiar nu pot să gândesc altfel lucrurile decât în atemporalitate. Sper să-mi treacă! Aha!