După Crăciun şi Paşte (sau Paşti, depinde cât sunteţi de sensibili) cea mai mare sărbătoare (că, Doamne feri, nu îndrăznesc să zic şi cea mai aşteptată) e-n ziua când scriu pe blog. Şi-acum în mod complet dezorganizat, fără nici o punte de legătură am să trec la postarea propriu-zisă. C-aşa fac eu.
Sigur vi se întâmplă să mergeţi la shopping (mai ales acum, în miezul perioadei de reduceri), de obicei însoţite - că altfel n-are niciun farmec să probezi haine, dacă nu-ţi spune nimeni cât de bine-ţi vin şi cum or fost făcute pentru tine. Ei bine, şi cum răscoliţi voi printre haine, alegeţi, probaţi, vă gândiţi, vă răzgândiţi, la un moment dat rămâneţi cu două obiecte de îmbrăcăminte, de obicei de acelaşi soi doar că în culori diferite. Şi bineînţeles că nu ştii pe care să o alegi, că doar îţi stă bine şi cu roşu, şi cu mov. Te consulţi cu însoţitoarea, îi dai dreptate, dar totuşi ai vrea să te mai gândeşti puţin, că parcă nu le-ai lua pe amândouă, da' totuşi îţi vin ca turnate, etc. Şi-n momentu' ăla de cumpănă intervine ea...o doamnă de vârsta a doua, care se învârte şi ea pe-acolo să vadă ce-a mai apărut nou, te/vă vede nelămurite, confuze şi-o loveşte revelaţia că ea e mesagerul Domnului pentru voi. Se bagă în discuţie, începe să dezbată, să dea sfaturi, să te convingă că de fapt nu-ţi stă bine nici cu roşu, nici cu mov, ci ar trebui să-ţi iei textila pe verde şi de-acolo ajunge să o dea pe subiecte economice, politice şi altele.
Aşa că, cel mai probabil sfârşeşti cu capul făcut "călindar" şi fără textilă, de nici o culoare, că dacă la doamna nu i-o plăcut cum îţi stă, degeaba. Asta e, pur şi simplu unii oameni consideră că e datoria lor de cetăţeni ai acestei patrii să se bage random în discuţii şi să ofere consultanţă.
Vi s-a-ntâmplat vreodată să primiţi sfaturi necerute de la astfel de anonimi?
P.S. Am constatat că nu pot sta locului 5 minute cât să scriu 10 rânduri de text. Scriu 2 - 3 cuvinte, după care îmi pierd concentrarea şi trebuie ori să merg să beau apă, ori să aud ce piesă e la radio (dacă e faină, fac şi-un moment coregrafic), după 10 minute mă întorc la scris, ca după 2 - 3 cuvinte să mă distrag cu alte lucruri. Ar fi cazul să-mi fac probleme? Oi fi având Adehaşde din ăla, ori poate dislexie...
vineri, 25 ianuarie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Deocamdata eu nu am avut probleme cu astfel de persoane "atotstiutoare", ci cu vanzatoarele care, in secunda 1 cand intru in magazin, sar pe mine cu oferte: "Avem si pe mov, avem si pe maro!" Si imi vâră pe gat tot soiul de articole pe care nu mi le doresc... Dar cred ca trebuie sa stii sa le pui frână. Eu imi pierd rabdarea si le spun "diplomat" ca vreau sa ma uit in liniste... Cat despre lipsa de concentrare, stai linistita, mi se intampla si mie mereu. Mai ales cand invat :))
BREAKING NEWS: codul acela enervant, il stii? Well, it's still there.. :))
De prea-amabilele vanzatoare nici nu are rost sa mai pomenesc :))
Roxx, am mai umblat la setari. Sper ca de-acum inainte sa nu mai intampini niciun obstacol atunci cand vrei sa lasi un comentariu ;)
Trimiteți un comentariu