Dacă-mi permiteţi

După Crăciun şi Paşte (sau Paşti, depinde cât sunteţi de sensibili) cea mai mare sărbătoare (că, Doamne feri, nu îndrăznesc să zic şi cea mai aşteptată) e-n ziua când scriu pe blog. Şi-acum în mod complet dezorganizat, fără nici o punte de legătură am să trec la postarea propriu-zisă. C-aşa fac eu.
Sigur vi se întâmplă să mergeţi la shopping (mai ales acum, în miezul perioadei de reduceri), de obicei însoţite - că altfel n-are niciun farmec să probezi haine, dacă nu-ţi spune nimeni cât de bine-ţi vin şi cum or fost făcute pentru tine. Ei bine, şi cum răscoliţi voi printre haine, alegeţi, probaţi, vă gândiţi, vă răzgândiţi, la un moment dat rămâneţi cu două obiecte de îmbrăcăminte, de obicei de acelaşi soi doar că în culori diferite. Şi bineînţeles că nu ştii pe care să o alegi, că doar îţi stă bine şi cu roşu, şi cu mov. Te consulţi cu însoţitoarea, îi dai dreptate, dar totuşi ai vrea să te mai gândeşti puţin, că parcă nu le-ai lua pe amândouă, da' totuşi îţi vin ca turnate, etc. Şi-n momentu' ăla de cumpănă intervine ea...o doamnă de vârsta a doua, care se învârte şi ea pe-acolo să vadă ce-a mai apărut nou, te/vă vede nelămurite, confuze şi-o loveşte revelaţia că ea e mesagerul Domnului pentru voi. Se bagă în discuţie, începe să dezbată, să dea sfaturi, să te convingă că de fapt nu-ţi stă bine nici cu roşu, nici cu mov, ci ar trebui să-ţi iei textila pe verde şi de-acolo ajunge să o dea pe subiecte economice, politice şi altele.
Aşa că, cel mai probabil sfârşeşti cu capul făcut "călindar" şi fără textilă, de nici o culoare, că dacă la doamna nu i-o plăcut cum îţi stă, degeaba. Asta e, pur şi simplu unii oameni consideră că e datoria lor de cetăţeni ai acestei patrii să se bage random în discuţii şi să ofere consultanţă.
Vi s-a-ntâmplat vreodată să primiţi sfaturi necerute de la astfel de anonimi?
P.S. Am constatat că nu pot sta locului 5 minute cât să scriu 10 rânduri de text. Scriu 2 - 3 cuvinte, după care îmi pierd concentrarea şi trebuie ori să merg să beau apă, ori să aud ce piesă e la radio (dacă e faină, fac şi-un moment coregrafic), după 10 minute mă întorc la scris, ca după 2 - 3 cuvinte să mă distrag cu alte lucruri. Ar fi cazul să-mi fac probleme? Oi fi având Adehaşde din ăla, ori poate dislexie...

I ain't sayin' she a gold-digger*

Şi dacă tot am adus în discuţie cu vreo două articole în urmă speţa mamelor tâmpiţele, zic să continuăm prin a analiza filosofia de viaţă pe care duduile din clip încearcă să le-o inoculeze, de fapt nu încearcă, chiar reuşesc,fiicelor din dotare.
Se iau nişte mame,doar fizic şi biologic vorbind,şi se lasă să îşi expună teoriile cu privire la educaţia copiilor lor. Teorii care te lasă mască. Teorii care formează următoarea generaţie de piţipoance sau cum bine li se zice în clip, gold diggers. Prima tipă care-şi exprimă măiastrele tehnici e exemplul clasic de bătută în cap, care altceva în afară de cosmeticale, şuoping, bani şi sclipici nu ştie, asta se observă după ţinuta impecabilă, expresia bovină şi vorba proastă. Pe scurt, muierea îşi învaţă fata să nu vorbească cu niciun coleg de grădi dacă respectivu' nu îi oferă o prăjitură, o cioco, ceva acolo, cu condiţia ca acela ceva să nu fie "cheap-looking". Şi pe urmă zice,'Aaa, şi vreau ca fata mea să fie independentă', mdaa, independentă pe banii unor fraieri.Toate bagă textul ăsta, sunt independente, descurcăreţe, valoroase, exact ca Missurile care îşi doresc la unison pacea mondială. Oricum, dacă vrea ca fata ei să se mărite cu un sac de bani, ar face bine s-o ducă la un logoped şi s-o pună să citească măcar nişte reviste,ca să nu se prindă prada din prima ca e proastă şi îi vrea numa' banii, zic.
Iar m-am enervat, dar nu pot să mă abţin din a mă mira de felul în care a ajuns lumea, de cât de date peste cap, contorsionate şi ameţite sunt valorile după care se ghidează lumea. E clar că nu mai e nicio speranţă, dacă fetiţe de 7-8 ani văd totul prin filtrul banilor. Încă o generaţie de tipe golite de conţinut care n-o să aibă alt rol decât să "look pretty", tipe-trofeu, bune de expus pe la dineuri şi cine de afaceri. Şi sunt clar opţiunea convenabilă, n-au emoţii, sentimente, gânduri, aşteptări, au doar o geantă Hermes extra-large în care să încapă portmoneul îndopat cu carduri şi picioare rezistente care să le poarte prin infinte sesiuni de shopping. Da, ştiu că zic degeaba, tot ele, dimpreună cu cocalarii aferenţi vor face legea.
Aaa, cu toate riscurile şi părerea de rău, tind să-i dau dreptate lui Hitler în încercarea lui de-a opri retardaţii din a avea copii. Uite ce iese! Ne mutăm generaţie, după generaţie.
Articloul ăsta stă la copt de vreo săptămână, am vrut să-i dau o notă mai puţin tragică, dar până la urmă a rămas nemodificat.
*Titlul e un vers din piesa Gold-digger a lui Kanye West.