Blogmas - ziua 16: Alo!

Am primit astăzi, mai devreme, un telefon de la una din instituţiile de învăţământ pe care am absolvit-o. Doamna de la celălalt capăt al firului realiza o statistică şi dorea să ştie ce isprăvi am făcut în viaţă de când am ieşit de sub oblăduirea lor.
Conversaţia asta mi-a amintit de unul din documentele pe care mi le-au pus în mână înainte de să mă dea pe poartă-afară. Documentul era redactat în felul următor:

Câteodată mai am momente când mă îndoiesc de mine şi de capacităţile mele, dar vorba lui Creangă "când mă uit în jur, prind curaj!". Oricum, asta îmi gâdilă doar într-o mică măsură orgoliul, pentru că, deocamdată, tot ei sunt cei care realizează statisticile, sondajele şi restul.

%#"¤!&%

Zilele astea am avut de umblat prin oraş dupe nişte hârtii (că noi, ăştia din cartierele mărginaşe, când mergem în centru zicem că mergem în oraş :)) ). Şi dacă hârtii mi-o trebuit, apăi hârtii am primit. Numa' uitaţi-vă şi minunaţi-vă cum arată un document eliberat de instituţia denumită generic, primărie.

Acuma, n-a fost cazul meu, dar după ce eşti plimbat de la un ghişeu la altul, după ce stai la coadă mai mult decât au funcţionarii programu' de lucru, după ce te întorc din drum că n-ai nush ce copie a copiei, să primeşti documentu' redactat în halu' ăsta, drept îţi vine să mergi în oraş la proteste şi alta nu.
Adevărul e că nu mă mir să văd documente oficiale care să arate aşa. Parcă-l şi văd pe creştinu' care-o scris rândurile alea, are cel puţin 2 facultăţi şi crecă o fi ceva fan Prince, că al'fel io nu-mi explic simbolu' ăla.
Ca o completare, acolo ar fi trebuit să scrie Revoluţiei. Acuma, că n-o ieşit chiar aşa, nu-i bai, noi să fim sănătosh!