Dans!

Vă spuneam sâmbătă că particip la un workshop de West Coast Swing. Am dat întâmplător de acest dans în lungile mele plimbări pe youtube. Acesta este clipul în care am văzut prima dată ce înseamnă să dansezi stilul ăsta:
Partea cea mai interesantă e aceea că poți dansa pe orice fel de muzică. Nu ești constrâns de un anumit gen ca în cazul altor stiluri. Orice melodie, oricărui gen muzical ar aparține ea, poate fi interpretată prin pașii specifici West Coast Swing - ului.
West Coast Swing-ul este un dans în pereche ce a evoluat din Lindy Hop, popular în anii '20 - '30, și se face remarcat prin elasticitatea care se creează între parteneri în timpul dansului. La nivel de bază se compune din doi pași înspre înainte, urmați de două seturi de câte trei pași făcuți mai mult pe loc - din partea fetei, respectiv pașii opuși din partea băiatului.

În West Coast Swing există 5 pattern-uri esențiale pe care se construiesc toate celelalte mișcări. În afară de asta, este un dans liber care se axează mult pe improvizație.

Workshop-ul la care am participat în weekend a fost primul de acest gen pentru mine. Până acum nu am mai avut experiența unui workshop de dans, deși am mai participat la câteva cursuri ”clasice” de dans. Așa cum m-am așteptat, cei mai mulți dintre participanți erau pricepuți într-ale West Coast Swing-ului față de mine, care am venit de nicăieri, practic, după doar 12 ore în care am început să prind câte un pic din ceea ce înseamnă acest stil. Așa că de multe ori am rămas în loc, nedumerită la unele figuri, dar am încercat să mă redresez și-n final am reușit să țin pasul destul de bine.

Am plecat de acolo cu câteva mișcări noi pe care am reușit să le învăț, dar adevărul e că mai este mult până departe, iar comunitatea de West Coast Swing nu este atât de bine dezvoltată în momentul de față.

Revizia lunii

Încă de anul trecut am avut așa o idee (neoriginală, ce-i drept!) de-a posta în fiecare lună a anului 2015 câte o poză reprezentativă (+ o mică explicație, dacă o să dau dovadă de exces de zel = proiect) cu un obiect, eveniment, etc. Bineînțeles că acum, fiind deja aprilie, se cheamă că am cam pierdut trenul. Totuși, mă pot ghida după proverbul ”Lasă tot ce poți pe mâine” și am să inaugurez rubrica cu o retrospectivă a lunilor care au trecut, urmând să continui ”la zi”. Desigur, nu mă angajez la nimic :D. În ordinea numerelor de pe tricou:

01. IANUARIE - În ianuarie, Di a pus piciorul în prag și după îndelungi lamentări s-a prezentat la o sală de sport pentru a evita leziuni permanente ale coloanei. Și s-a ținut de treabă. De-atunci și până astăzi am mers frecvent. Nu pe cât aș fi vrut, pentru că tot în ianuarie m-am înscris și la un curs de limba italiană. De asemenea, 2015 va fi fost anul calendarelor, pentru că am adunat calendare de birou, de perete, de uși și alte suprafețe plane, printre care și calendarul cu simpaticul motan Lentilă.

02. FEBRUARIE - Așa cum v-am spus, în ianuarie m-am înscris la un curs de limba italiană, iar în februarie am dat examenul la finalul primului modul din patru. Acum sunt la al doilea. 

03. MARTIE - Martie a fost marcată de sărbători dedicate începutului de primăvara, femeii, etc., așa că ”s-a dat și s-a luat flori”.

Ne ”vedem” în aprilie. Luna marilor evenimente. 

Tu ştii d-astea?

Azi, în sala de curs, s-a-ntâmplat ca un individ să-şi exprime neştiinţa cu privire la un termen din titlul unui curs. Fapt care a mai dat curaj şi altora să recunoască cum că nici ei n-ar fi pe deplin lămuriţi de semnificaţia lui. Şi, din Ăl de Sus ştie ce motive m-am apucat eu să-i lămuresc. Eu, care nu intervin în discuţiile nimănui. Şi s-a dovedit că bine fac, pentru că după ce le-am aprins becu' am auzit comentarii de genul "Bine că noi toţi suntem proşti şi tu te crezi mai deşteaptă".
Ok, recunosc că în parte a fost greşeala mea că m-am băgat, trebuia să-l las să moară prost într-un colţ. Dar totuşi, nu înţeleg natura violentă a reacţiei. Adică n-am spus chestia aia pe un ton care să denote superioritate, n-am spus-o ca să-mi demonstrez genialitatea sau lui prostia. Pur şi simplu l-am informat, într-un mod cât se poate de amical, colegial şi normal. Asta şi pentru că se plâng tot timpul că ei nu ştiu şi nu află chestii.
Da, cam ăsta e motivul pentru care eu mă feresc să interacţionez cu indivizii şi prefer să păstrez totul pentru mine. Pentru că prostul nu e prost degeaba şi reacţionează în cele mai diverse feluri. Mulţumesc!