marți, 9 martie 2010

Fraţii şi surorile noastre. I see you

marți, 9 martie 2010
Am văzut de multe ori pe youtube filmuleţe cu tot felul de coca-piţi în verva creaţiei. Asta înseamnă, bătut colegi/profesori, proba de 100m scuipat coji seminţe, dansuri chicalacacichiciene, etc. De câte ori vedeam aşa specimene mă gândeam că n-au cum să existe. Sigur erau faze regizate, făcute la mişto. Era exact senzaţia aia când auzi de o nenorocire care i s-a întâmplat cuiva şi ţi se pare imposibil ca vreodată să treci şi tu prin ceva asemănător. Bă, dar ăştia chiar există. Sunt cât se poate de reali, de prezenţi şi implicaţi în vieţile noastre de zi cu zi. Misiunea lor e să ne facă viaţa mai frumoasă, mai luminoasă. De fapt, luminoasă e impropriu spus, mai colorată.
Am avut onoarea de-a sta la un loc cu nişte unii de felul ăsta. Şi ca să nu stau degeaba i-am şi analizat un pic aşa. Sunt două categorii de din ăştia. Primii sunt ăia parfumaţii, frezaţii, bretonaţii cu adidaşi şi hanorace, accesorizate cu-un ştreang. Ei ascultă muzică din aia de zici că taie careva tabla cu firezul. Tecktonic, mă, sau cum i-o zice. A doua categorie e a acelora care umblă veşnic în 'treling' şi fac glume tâmpite, în gura mare în public. Ăştia-s ăia miştocarii, care se leagă ei de toată lumea. E bengoşi, ce muşchiu lor.
Băieţii sunt cei care se ramifică, fetele sunt toate la fel, cu diferenţa că poate cele 'tecktonice' sunt mai curăţele. În rest, gură mare, înjurături de prim rang, dat în spectacol, haine aiurea, mişcări de pole. Na, şi ele, ca fetili. Mai trist e că media de vârstă a ăstora e de 15 ani. E trist pentru că deja au ajuns în ultimele stadii de degradare, prostie, incultură. E şi mai trist că n-are cine să-i redreseze. În schimb, e îmbucurător să ştim că ei ne vor conduce pe noi în doar câţiva ani.
 
Design by Pocket