Bă, deci gata!

Asta e replica pe care o foloseşte subsemnata, adică eu, de câte ori se ambiţionează să facă ceva. Da ştiu că nu e ladylike să mă exprim cu "bă", da' pe persoană fizică la mine în casă zic cum vreau, mai ales în perioadă de stress.
Acuma o să vreţi să vă definesc sintagma "perioadă de stress". Se face, cum să nu. Perioadă de stress e atunci când ai 7 ani la dispoziţie să faci o chestie şi tu totuşi te apuci de chestia respectivă în ultima secundă de viaţă a celor 7 ani. Aia-i.
Aşa am făcut de exemplu în perioada BAC-ului. Am zis că nu mă apuc din decembrie că e prea devreme şi uit până în iunie, că am şi această deosebită calitatea de a uita de la mână pân' la gură, dar în februarie deja mă vedeam cu materia pe jumătate parcursă. Şi pe sistemul "Bă, deci gata!" învăţam eu cu o seară înainte de proba la română câte 5 comentarii pe minut de se intersectau destinele personajelor din cărţi diferite ca-ntr-o telenovelă, de-a ajuns Ion să fie fiul lui Moromete.
Şi am ajuns şi la facultă şi ce să vezi că tot ultimsutimetristă am rămas, adică le fac pe toate pe ultima sută de metri. La prima sesiune am mai avut o scuză să nu mă apuc din timp, dar de cum a fost gata prima îmi făceam planul de bătaie pentru a doua, sesiune zic, că din martie mă apuc fără discuţii(e adevărat că n-am precizat de ce mă apuc).
Da, e incredibil ce putere de convingere am, după atâta timp de convieţuit cu mine încă mai cred în toate ambiţiile astea. Da' gata, de mâine schimbăm foaia!!!