A fost odată

Azi am auzit la radio o melodie care-mi place şi pe care n-am mai auzit-o de mult. Chestia asta m-a pus oarecum pe gânduri - ce stupid sună, anywayz. Ţin minte cum pe vremuri, adică acum vreo 10 ani - da, sunt suficient de bătrână să pot folosi cifra asta în ani- aşteptam cu înfrigurare ca piesele mele favorite să fie difuzate pe radio sau TV - de aici mi se trage şi ascultatul posturilor de radio foarte mult, care nu mai sunt ce-au fost, dar despre asta poate zic ceva în alt post- şi eram în stare să stau ore în şir lângă radio să aud eu piesa aia nouă, foarte tare pe care nu ştiam nici cine o cântă, nici cum se numeşte, pentru că nimeni nu se îndura să o prezinte. Şi când în sfârşit după 3-4 ore în care nu mă mişcam de lângă radio (sau TV, dar acolo nu aşteptam atât) se auzea melodia, era o bucurie de nedescris, radioul la maximum, tot tacâmul. Şi mi se părea că melodia durează atât de puţin. Eram supărată că toate melodiile care nu-mi plăceau ţineau mult, numai cele preferate erau scurte şi întrerupte pe deasupra de intervenţiile DJilor, cu toate că în realitate aveau aceeaşi durată. În sfârşit, mă bucuram realmente de melodia respectivă şi de abia aşteptam s-o aud. Pe când acum nu mai trebuie să aştept nici un pic. Am la dispoziţie youtube, trilulilu şi încă altele, unde pot să pun melodia pe replay, să o fac să dureze şi 2 ore, să o ascult fără întreruperi la cea mai bună calitate. Rezultatul? În maximum 3-4 zile m-am plictisit de ea, când o aud la radio schimb postul şi trebuie să treacă luni bune până să am iar chef să o ascult. Aşa că stau şi mă întreb dacă e într-adevăr în interesul nostru să avem totul la dispoziţie oriunde şi oricând.
Şi courtesy of youtube - nu, nu mai ştiu lb. română - o melodie al cărei subiect principal e my best friend, Ză Radio. Zi-le!