Grrr...

Cum spuneam într-una din multele lepşe completate sunt o sălbatică. Ştiu c-am zis să nu credeţi ce scriu acolo, dar chestia asta am zis-o de două ori, deci e pe bune. Nu sunt o people person. Chiar mă gândeam că dacă trăiam în State, unde toţi sunt obsedaţi de popularitate şi sentimentalisme gratuite de mult m-aş fi sinucis sau aş fi împuşcat pe careva. Dar cum nu îmi fac veacul pe acolo sunt bine sănătoasă, cu toată ţigla pe casă.
Cum se manifestă la mine sălbăticia? Nu suport chestii de genu' vaaaaai nu ne-am mai văzut de 2 secunde hai să te puup. Deci nu, ai făcut asta, rămâi fără o mână. De altfel, cunoscuţii mei, sau cel puţin ăia de au spirit de conservare, nu au astfel de tentative, ne salutam, dăm mână şi atât.
O altă chestie care mă enervează e participatul forţat la discuţii. Dacă se vorbeşte ceva şi eu nu intervin înseamnă că nu mă interesează, nu ascult discuţia sau n-am nimic de zis. Dacă aş avea, aş zice. Chiar nu e menirea ta în viaţă să mă faci pe mine să mă implic activ în discuţie. Serios!
Întrebările tâmpite care mă forţează să dau un răspuns pe măsură. Dacă n-ai nimic de discutat cu mine e perfect în regulă. Chiar nu e nevoie să scormoneşti după cele mai cretine întrebări doar aşa ca să nu taci. Liniştea pentru mine e ceva normal. Chiar putem să nu vorbim. Deloc. Cinci ani la rând.
Pisălogeala. Pe bune, chiar n-am chef să aud aceeaşi chestie de 1000 de ori. Mi-ai zis o dată, mi-ai zis de două ori. Gata! Am înţeles! Chiar dacă am o faţă bovină şi nu reacţionez, crede-mă că am priceput, cel mai probabil nu mă interesează, dar am înţeles pe deplin. De două ori e suficient. Pentru că altfel mă enervez, strig la tine şi zici că am o problemă.
Cum nu-mi place să aud aceeaşi chestie de enşpe mii de ori, evident că nici nu-mi place să repet. Ţi-am zis o dată şi gata. Dacă n-ai înţeles poftă bună şi la mulţi ani pentru că nu mai zic a doua oară sau dacă zic ai să-ţi doreşti să nu mă fi pus să repet.
Ştiu că expunerile de mai sus mă fac să par agresivă, bătută în cap şi eventual împuşcată pentru curmarea suferinţei. Dar cu toate că mă irită trebuşoarele mai sus menţionate n-am să mă împing niciodată în tine în tramvai sau autobuz, n-am să te injur că m-ai călcat pe picior, nu-ţi dau în cap că te-ai băgat în faţa mea la coadă sau alte chestii pe care am observat că le fac unii oameni " dă viaţă". Hai că până la urmă nu sunt un monstru, sunt mai dificilă şi-ţi trebuie nervi de oţel ca să rezişti pe lângă mine, dar merită efortul :))