Music Lounge

Ca să (şi masă) spălăm ruşinea genului după postarea trecută i-auziţi piesă, Broken Heels by Alexandra Burke:

Pitzipoanca de examen

Fiindcă încă ne aflăm în sesiune am să scriu o povestioară de sezon.
În ziua examenului se înfiinţează la locul faptei, semeaţă, că doar era încălţată cu botine de 15 în care stătea aproape pe vârfuri, atrăgând privirile tuturor. Bineînţeles pentru o emfază desăvârşită îşi transmite ideile în aşa fel încât să o audă şi NASA prin satelit, ceea ce până la urmă nu e chiar aşa greu. Ţinuta de podium era completată de-o poşetuţa în care încăpeau fix telefonul mobil, care nu era model cărămidă, şi un pachet de ţigări, atât. Deci max. 5cm înălţime şi lăţime, poşeta zic. Se mai fâţâie demoazela pe acolo, roagă pe unu şi pe altu' să-i pună copiuţele în ordine, că ea nu prea a dat pe la cursuri şi, deh, nu ştie ce şi cum.
La un moment dat se apucă să scotocească în gentuţă, care nu era Groapa Marianelor, şi scotoceşte şi scotoceşte şi... aţi prins ideea când deodată cu o privire disperată pe faţă, i se aprinsese beculeţul după o pană masivă de curent, zice "Vaaai, nu am coli A4 şi nici pix!!". Na, du-te, tu! Şi pentru ca să-ţi dai seama de asta a fost nevoie să cauţi juma' de ceas într-o geanta de 5cm cu totu'? Chiar te aşteptai să dai peste coli A4 în ea? De fapt, e fără semnul întrebării, e...Chiar te aşteptai să dai peste coli A4 în ea. Draga de tine.

O chestie

Şi cum în ultima vreme mă ocup exclusiv cu lucruri serioase, uite aşa aş arăta eu dacă aş trăi pe minunata Pandora şi as fi membru al Na'vi. Vă puteţi avatariza şi voi aici.

Ngaru lu fpom srak?
"Hello, how are you?"

M-am testat

Nişte chestii funny. Îmi permit, sunt într-un moment de relaxare acu'. Concluzia, sunt cocaină de Dublin, guaranteed :)).

Your Personality Is Like Cocaine

You're dynamic, brilliant, and alluring to those who don't know you. Hyper and full of energy, you're usually the last one to leave a party. Sometimes your sharp mind gets the better of you... you're a bit paranoid! At your best: You're confident, euphoric, and feel like you're on top of the world. What people like about being around you: You're intense and overpowering. What people dislike about being around you: You can be arrogant... and a bit of a jerk. How addicted people get to you: Incredibly addictive. And hanging around with you isn't cheap!

You Belong in Dublin

Friendly and down to earth, you want to enjoy Europe without snobbery or pretensions. You're the perfect person to go wild on a pub crawl... or enjoy a quiet bike ride through the old part of town.

De aici.

Ain't no sunshine...

De câteva zile e o vreme atât de urâta afară, gri şi mizerabilă, care mă aruncă-n într-o depresie acută. Îmi vine să mă dau cu capul de pereţi şi să am crize de personalitate. M-am săturat de atmosfera asta murdară şi apăsătoare. Mă duce cu gândul la ceva imagine bacoviană, de oameni tuberculoşi care-şi duc veacul în încăperi pline de igrasie şi care-şi scuipă plămânii, înecaţi de fum de ţigară. Chiar nu mai pot, cred că sunt meteo-dependentă. Ce trebuie să fac pentru un pic de soare? Poate să fie frig, dar măcar sa fie mai luminat afară. Să dansez în jurul focului?Dansez. Sau mai bine să trec pe antidepresive?

Holy crap! Scuze :D

Oficial a început sesiunea de iarnă aka stressiunea, care se întinde ca o matroană respectabilă pe-o lună-întreagă, lună de zile nu din ailaltă.
Unii-s în grafic şi învaţă de zor şi cu mult spor întru specializarea personală şi profesională, alţii stau cu cursurile sub coate, pe post de suport, şi-njură sistemu'.
Eu, ca de obicei, sunt plină de bunăvoinţă şi avidă de cunoaştere, numai că mai pierd din entuziasm pe drum. Prima dată când văd cât e de stufos cursul, apoi când văd că nu pricep nimic din el, pe urmă când citesc a doua oară şi văd că nu pricep nimic din el, şamd.. Drept consecinţă încep să mă bată gânduri de gen 'mai bine mergeam la seminaru' ăla, care oricum nu s-a ţinut, da' mai bine mergeam' şi atunci ca să mă consolez mai ascult muzică, îmi fac rondul pe bloguri şi nu mai fac nicio treabă, ci mă bucur că totuşi mai am 2 zile până la examen. Oho! Două zile, care curând se transformă în 20 de ore, pe urmă în două ore. Şi atunci mă curpinde panică. Sunt sigură că eu nu mai termin în veci, că rămân îngropată în cursuri, că nu mai bag nimic la cap, naiba să le ia, de ce sunt atâtea, dacă tot şi-au pus în plan să ne tâmpească de cap trebuiau să ne bage şi lucru manual. Of, e grea viaţa de student, mai ales când ai şi cursurile la zi şi timp berechet, parcă-ţi piere tot cheful.
Aşa că pe sistemul 'mai am un curs şi mă apuc de al doilea' mă pregătesc să înfrunt sesiunea.

Lume, lume

Se pare că iar sunt responsabilă cu favorurile zilele astea. Care e treaba, eu vă postez aici un link pe care voi o să daţi click după care ajungeţi pe-o pagină de fashion unde o să daţi de mai multe ţinute create de o demoazelă pe care o încearcă oarece talente. Long story short, votaţi ţinuta care vă încântă ochiul în modul cel mai plăcut.
Şi tuuu, da'tu, eşti la al doilea favor, 3 strikes and you're out. Aşa că bagă de seamă!!!

Ia d-acilea link, neamuleee!

Viena, the land of choice

Îmi pare rău că nu am scris articolul ăsta la cald, când mă înecam de atâta uimire şi impresionare. Ar fi atâtea de spus despre Viena şi parcă totuşi nu se leagă nimic.
Statistic vorbind, Viena capitală a Austriei şi totodată centru cultural, economic şi politic este cel mai mare oraş austriac şi al zecelea ca mărime din cadrul Uniunii Europene. De asemenea, Viena găzduieşte unele dintre cele mai mari organizaţii mondiale, Naţiunile Unite şi OPEC-ul. Din 2001 figurează pe lista patrimoniului UNESCO şi alături de Vancouver este oraşul cu cea mai bună calitate a vieţii.
În realitate, Viena te pune la locul tău, îţi arată adevarata ta valoare şi statură. E impunătoare, autoritară, mândră and leaves you wanting more. În Viena nu se respiră oxigen, în Viena se respiră cultură, grandoare, stil.
Viena are multe de oferit, la fiecare pas ai după ce-ţi întoarce capul, arhitectonic şi cultural vorbind. Rişti să-ţi suceşti gâtul, dar o faci pentru o cauză nobilă. Şi chiar şi aşa cu 1000 de lucruri văzute per secundă, lucruri pe care oricum creierul tău nu e suficient de capabil să le proceseze în timp util, nu reuşeşti să vezi decât o mică parte din câte îţi oferă, generos, Viena.
Dacă mergi acolo ca turist, vei duce o luptă grea între a vedea Viena cu ochiul liber sau ca japonezii, prin aparatul de fotografiat. Dacă prinzi vreme friguroasă, cu grade în minus şi ninsoare din plin, nu mai ai nici o decizie de luat. Îţi bagi mâinile în buzunar, te afunzi în geacă şi savurezi Viena cu coada ochiului, de sub protecţia glugii.
Cu toată măreţia ei sau din cauza măreţiei ei am o bănuială cum că vienezii, începând cu strămoşii lor ar avea sânge de o culoare mai închisă, culoare care nu e albastru, în ciuda imperialismului. N-ai văzut loc mai (h)aurit, mai vast şi cu de toate la un loc. Combinaţie care are cea mai mare concentrare în palatele Casei Imperiale. Casă Imperială care avea palate, nu glumă. Câte unul pentru fiecare anotimp şi fiecare lună a anului. Palate cu minimum 1.000 de camere unde fiecare obiect era parcă făcut pe mărimea unui uriaş. Pe de o parte, obiectele de mobilier, vesela, hainele transmit lux şi opulenţă, dar pe de altă parte trădează inconfort şi încorsetare.
Viena îmbină vechiul cu noul. Reunite sunt muzeele de artă, Opera, Filarmonica, statuile unora precum Maria Theresia, Mozart sau Goethe şi toate iniţialele pâmântului, C&A, H&M, D&G, Rolex, Swarovski, etc. Are de toate pentru toţi. E maleabilă şi cucereşte fiecare privire şi suflet care-i trece graniţa.

Music Lounge

Până îmi revin, că greu îmi mai poate fi, vă las cu neşte muzică. Nu mi-e a scrie nicicum şi oricum orice fărâmă de inspiraţie trebuie să o păstrez pentru scrierile ce se cer în real-life. Luaţi d-acilea!