Hopa!

Se face că o animală bipedă şi-a otrăvit copchilu' în vârstă de-un an. Cică, mititica de ea, a confundat laptele cu nişte insecticid. E de înţeles, probabil că ăla micu' urla ca din gură de şarpe de foame, nemâncat de câteva ore bune şi normal c-a buimăcit-o de cap şi-a făcut pocinogul.
Serios vorbind, ce hal de om să fi să ţii la un loc, pe aceeaşi masa laptele, insecticidul, otrava de şobolani, detergentul de spălat vase, pasta de dinţi sau asta nu, fără. E ca la ruleta rusească, toate alandala pe masă, nu şti niciodată pe care din ele pui mâna.
În plus, asistenţii sociali responsabili de bunăstarea naţiunii, ce păzeau? Cu siguranţă vraiştea din casă era reflectată şi la exterior, printr-o poartă dărâmată, curte nemăturată, copil nespălat, zic şi eu.
Oare când şi-o fi dat seama c-a hrănit copilul cu insecticid, când a stropit cultura de roşii altoite cu porumb cu lapte şi-a văzut că dăunătorii nu mor nicicum?
Şi acuma după toată tevatura asta, copil în comă de gradul II cu şanse minime de revenire, mamă care boceşte, îşi smulge păru' din cap, parcă văd că nu se va lua nicio măsură, ea va avea aceleaşi drepturi asupra copilului, care poate sau nu să mai fie, că doar oameni 'estem', poate şi ea face o greşeală 'minoră', să nu-i dăm în cap, totuşi. Merită o a doua şansă, să termine copilul cu totul, pentru că nu-i aşa, la urma urmei se poate ca ea să nu fi încurcat substanţele.