M-a luat valul! Nu mă mai pot opri :))! Continui seria postărilor back to school.
Căutând o imagine sugestivă pentru articolul precedent, am dat peste o ilustraţie care mi-a adus aminte de o păţanie din chiar prima zi de liceu. Alea-s cele mai de efect! :))
Aşadar, era a voastră timorată, speriată de bombe în prima zi de şcoală când după festivitatea de deschidere trebuia să meargă la noua şcoală să-şi cunoască diriginta şi noii colegi. Locul era nou, pe viitoarea dirigintă nu o cunoşteam pentru că, deşi la festivitate ne-a fost prezentată, n-am apucat să o văd, singurul detaliu pe care l-am reţinut despre ea a fost culoarea părului: blond. Aşa că ( o, da!), având toate astea în minte, am pornit-o, dimpreună cu singura fostă şi viitoare colegă pe care o cunoşteam la vremea aia (pentru că nu poţi să ai peripeţii de unul singur pe lumea asta), în căutarea şcolii şi a clasei.
Necunoscând pe nimeni şi nimic, dar ştiind că "dira" e blondă, în momentul în care am văzut o doamnă profesoară blondă intrând într-o sală de clasă ţuşti! şi noi după ea. Intrăm în clasă, cu frica-n noi c-am întârziat, şi ne aşezăm, pline de emoţii, într-o bancă.
Ne uităm în jur, apoi una la cealaltă. Apoi iar în jurul nostru. Ceva era dubios. Era o clasă plină de fete, machiate, vopsite, înţolite care mai de care, crescute bine. Oricum ai fi încercat să te convingi, niciuna nu arată a fi a 9-a. Nicicum. Acum ştiu ce argument vreţi să aduceţi, dar pe vremea când am fost eu într-a 9-a, fetele nu arătau "aşa", încă.
Pe urmă, a început să le vorbească diriginta. Familiar. Toată lumea ştia despre ce se discută, în afară de noi. Atunci ne-am dat seama de eroare. Ne-am făcut curaj, ne-am ridicat şi am ieşit din clasă. În loc să intrăm în sala celor din 9 E, am intrat în sala celor din 12 E :)).
Şi uite aşa pătimirăm în prima zi de liceu. Şi apoi s-a văzut în toţi cei 4 ani petrecuţi acolo că am început cu stângul :)).
