Puppy Love :)

Vremea asta ploioasă şi urâtă mi-a făcut mintea să răscolească printre amintirile anului 2008. An în care, plimbându-mă pe-o stradă cu case am dat peste un personaj tare simpatic. Un căţelandru mulatru (era cu alb şi negru), cu blana aspră, de aveai impresia că mângâi un porc. Era izolat în curtea unei case ce părea părăsită şi îl despărţea un gard de restul lumii.
Căţelul ăsta era aşa vesel, simpatic şi jucăuş că, de fiecare dată, când cineva trecea prin faţa gardului, el începea să facă tot felul de giumbuşlucuri: folosea gardul pe post de trambulină, alerga în jurul cozii, alerga de la un capăt la celălalt al gardului. Orice, doar ca să capteze atenţia trecătorilor. Şi îi reuşea de fiecare dată, pentru că oamenii se opreau, îl mângâiau prin gard, vorbeau cu el, etc.
Mi-a plăcut atât de mult de el, încât chiar şi atunci când nu mai avem drum în zona respectivă, eu mă duceam oricum, doar ca să îl văd. I-am dus de mâncare şi chiar am luat în considerare ideea de a-l momi să sară gardul, astel încât să-l pot lua cu mine acasă :)).
Distracţia n-a durat mult însă, pentru că proprietarii casei au ridicat un gard de beton, care mi l-a ascuns privirii forever since.

Here's the little fellow himself