Deși am apelat la ajutorul GPS-ului, ne-am rătăcit pe niște străduțe până să găsim calea. Dar ăsta nu a fost neapărat un lucru rău pentru că am avut ocazia să admir niște case foarte stylish, care mi-au lăsat impresia că sunt într-o stațiune nemțească sau austriacă.
După un urcuș antrenant - care mi-a dat o febră musculară d-aia bună - am ajuns în vârful dealului doar pentru a constata că există o cale de acces frumos amenajată, cu trepte :)).Mi-a plăcut să văd lumea folosind locul respectiv ca teren de sport. Erau mulți ”Rocky” ce alergau în sus și-n jos pe-acele trepte.
Am zăbovit câtva, am admirat peisajul, am făcut poze. Mi-ar fi surâs și-un picnic ad-hoc, dar nu am avut nici pătura și nici nu am mai văzut pe altcineva stând pe iarbă, așa că mă gândesc că nu se practică. Prea era frumoasă iarba aia ca să stai pe ea.
Am coborât dealul și-am luat-o la pas prin parcul I.C. Brătianu (multă verdeață, aproape sălbatic) către următorul obiectiv, Cetatea.
Din ce am văzut, Cetatea se află în plină restaurare, sunt consolidate clădirile din interior, se încearcă recreerea atmosferei de odinioară. Cred că o să fie magnet pentru turiști odată ce va fi gata. Pe lângă partea aceasta cu construcțiile este și o zonă amenajată ca parc, unde am văzut lume stând pe iarbă. Un alt detaliu interesant ar fi acela că există locuințe pe unele laturi ale cetății.
După turul de forță am luat-o la pas către Turnul Primăriei. Turnul se află în centrul orașului, care a fost foarte slab animat pentru o sâmbătă după-amiază. În tot centrul cred că am văzut vreo trei localuri, în rest mare parte din celelalte spații erau falimentare.
Turnul are cam 50m, se poate urcă până sus de tot, ceea ce am și făcut. Atât doar că la penultimul nivel deja mi s-au cam înmuiat genunchii și-am asurzit ascultând ora exactă dată de ceasul din turn. Nu am primit niciun avertisment în sensul ăsta. Daaar au meritat toate, panorama din vârf îți cam taie respirația! Mai mult, în schimbul biletului de intrare în Turn am primit un voucher pentru o înghețată la McDonalds, iar de la McDonalds am primit un voucher pentru intrarea la un alt obiectiv turistic, la alegere.
Din turn am zbughit-o către grădina zoologică. Da! Da! Da! În secret, ăsta a fost cam singurul motiv pentru care am vrut să vizitez Oradea în primul rând.
Animalele sunt bine îngrijite, dar cam tristuțe și inactive. Bine, sincer vorbind, cine și-ar dori urși sau tigri activi? Mi-ar fi plăcut totuși să văd un elefant, o girafă, o gorilă și capibara - care deși avea țarc nu era prezentă. Poate evadase.
Mi-a plăcut Oradea. Frumușel oraș, cochet, dar cam fără viață. Mare parte a localurilor închise, lume puțină pe stradă. Cu o cotă rezonabilă de cerșetori și personaje mai puțin plăcute. Mai nou, am ajuns să judec calitatea unui oraș din această perspectivă. Deh, vârsta! Merită vizitat măcar o dată, dacă nu chiar de două ori pentru că are multe obiective interesante de bifat.
