Pitzipoanca de examen

Fiindcă încă ne aflăm în sesiune am să scriu o povestioară de sezon.
În ziua examenului se înfiinţează la locul faptei, semeaţă, că doar era încălţată cu botine de 15 în care stătea aproape pe vârfuri, atrăgând privirile tuturor. Bineînţeles pentru o emfază desăvârşită îşi transmite ideile în aşa fel încât să o audă şi NASA prin satelit, ceea ce până la urmă nu e chiar aşa greu. Ţinuta de podium era completată de-o poşetuţa în care încăpeau fix telefonul mobil, care nu era model cărămidă, şi un pachet de ţigări, atât. Deci max. 5cm înălţime şi lăţime, poşeta zic. Se mai fâţâie demoazela pe acolo, roagă pe unu şi pe altu' să-i pună copiuţele în ordine, că ea nu prea a dat pe la cursuri şi, deh, nu ştie ce şi cum.
La un moment dat se apucă să scotocească în gentuţă, care nu era Groapa Marianelor, şi scotoceşte şi scotoceşte şi... aţi prins ideea când deodată cu o privire disperată pe faţă, i se aprinsese beculeţul după o pană masivă de curent, zice "Vaaai, nu am coli A4 şi nici pix!!". Na, du-te, tu! Şi pentru ca să-ţi dai seama de asta a fost nevoie să cauţi juma' de ceas într-o geanta de 5cm cu totu'? Chiar te aşteptai să dai peste coli A4 în ea? De fapt, e fără semnul întrebării, e...Chiar te aşteptai să dai peste coli A4 în ea. Draga de tine.