BAC

Azi, 29 iunie 2015, încep probele scrise la BAC. Da, puteți să vă panicați. Acum e momentul! Acum și atunci când vor fi afișate rezultatele.

În ultimii ani s-a creat multă agitație pe tema acestui examen și a ratei de promovabilitate. Cauza? Camerele de supraveghere, care, chipurile, ar stresa atât de tare tinerii absolvenți încât aceștia se pierd cu firea și în loc să ia nota 10, iau nota 5. Deși trebuie "minim șasă" ca să treci, adicătelea să promovezi.

Tind să cred că e adevărat. Acest sistem de supraveghere chiar influențează rezultatele. În rău. De exemplu, pe vremea când am așteptat și eu 3-4 ore (asta era media de așteptare, te amenințau să fii în sala de examen înainte de 8, iar subiectele erau distribuite pe la 11, că doar ce emoții, foame, sete - cu toate că de sete nu mă pot plânge, aveam o sticlă de apă de juma de L, lăsată peste noapte în sală, să fiarbă bine) să susțin probele scrise, în lipsa camerelor de supraveghere am văzut cum se făcea "schimb de experiență" pe marginea subiectelor aflate cu puțin timp înaintea prostimii. Am văzut și bluze țesute din "copiuțe". Am văzut note astronomice luate de colegi care de abia se descurcau la o materie sau alta. Și e greu de crezut că o persoană a avut o revelație divină în ziua examenului, după ce 4 ani ai văzut-o în acțiune și știai ce poate. Am văzut multe, de aia am și folosit atât de des verbul, să mă asigur că am subliniat această stare de fapt.

Ei, acești tineri absolvenți, după ce au susținut probele, cu ajutor divers, au ajuns studenți la mari universități din țară, din Europa și din lume. Acum, serios, mai ajungeau ei studenți eminenți dacă intelectul lor era bruiat de niște camere de supraveghere? Nu mai ajungeau. QED.
Partea importantă e că după vreo 5 ani trece stresul generat de BAC. Cinci ani după BAC am tot avut coșmaruri că întârzii, nu mai pot intra în sală, nu știu răspunsul la subiecte. Cinci ani, atât aveți de îndurat. Sau acum, dacă există dovadă video și audio, o să îndurați pentru totdeauna?

Și pentru ca această minunată postare să nu fie complet lipsită de sens, vă las calendarul probelor scrise. Succes!

foto

Probele scrise:
29 iunie - Limba si literatura romana
30 iunie - Limba si literatura materna
1 iulie - Proba obligatorie a profilului
3 iulie - Proba la alegere a profilului si specializarii
 6 iulie - Afisarea rezultatelor (pana la ora 12:00) 6 iulie - Depunerea contestatiilor (orele 12:00 - 16:00)
7 - 9 iulie - Rezolvarea contestatiilor
10 iulie - Afisarea rezultatelor finale
Sesiunea august-septembrie 2015
13 - 17 iulie - Inscrierea candidatilor la prima sesiune de examen
17-18 august - Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana
17-18 august - Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba materna
18-19 august - Evaluarea competentelor lingvistice intr-o limba de circulatie internationala
20 - 21 august - Evaluarea competentelor digitale
Probele scrise: 24 august - Limba si literatura romana
25 august - Limba si literatura materna
26 august - Proba obligatorie a profilului
28 august - Proba la alegere a profilului si specializarii
31 august - Afisarea rezultatelor (pana la ora 12:00) si depunerea contestatiilor (orele 12:00 - 16:00) 1-2 septembrie - Rezolvarea contestatiilor 3 septembrie - Afisarea rezultatelor finale

Zzzz...

De-atâta timp n-am mai dat pe-aici încât scuzele şi explicaţiile nu-şi mai au rostul. Tot ce contează e că (încerc să-mi) revin.
Ştiu că unii dintre voi aţi început şcoala, cei mai mulţi sub forma facultăţii. Asta înseamnă noi provocări, stres în plus, somn mai puţin, etc. Sunt sigură că până acum aţi fost cei mai conştiincioşi dintre studenţi, aţi mers la toate cursurile, chiar dacă asta a însemnat să fiţi prezenţi de dimineaţa până seara, aţi fost foarte interesaţi de tot ce înseamnă viaţa de studinte. Daaar, toate astea sunt pe cale să se schimbe, pentru că urmează balurile bobocilor şi balurile balurilor şi petrecerile studenţeşti şi petrecerile din cămine şi sesiunea, dar aia mai târziu, pentru cine mai apucă.
Pentru că o să vreţi să păreţi fiţi apţi la orice oră din zi şi din noapte, dar mai ales din zi, am să vă divulg adresa unui site. Site care te ajută să afli (ce formulare de tip can-can) cam pe la ce oră ar trebui să te pui la somn ca să te poţi trezi fresh, fie că adormi la 10, 1, 3 sau 6 dimineaţa. Trebuie însă să aveţi în vedere că unui adult îi trebuie, în medie, cam 14 minute ca să adoarmă, aşa că ar trebui să fiţi în pat cam cu atâta timp înainte de ora indicată pe site, dacă vreţi să vă treziţi odihniţi şi gata de luptă.

http://sleepyti.me/

Spor la petrecut, învăţat şi...somn uşor!

Altfel nu-i

Zic c-ar mai trebui să şi scriu ceva dacă tot am fost premiată, să dovedesc că-l merit, premiu pe el îl. Şi cum azi se împlineşte ezact o săptămână fix de când am încheiat, în ce fel şi mod încă nu ştiu, sesiunea tre' dedicată o postare, neapărat, altfel n-are cum.
Şi cum sesiunile se desfăşoară cu, pentru şi printre oameni să scriem ceva despre ei anume, adică fără nume.
Binînţeles că, veşnic, în orice comunitate sunt nişte oameni de jeg, care-s profitori şi naşpa spre foarte, care ar face orice numa să nu facă nimic. Ş-atunci speculează la greu, se orientează să vadă care cum, care ce ştie, care cât de ieftin dă informaţia, ş.a. Acuma intru eu în peisaj, la capitolu' căutat şi ginit fraieri. Că io, de felu' meu mai prost aşa, mai ajut omu', mai ales dacă nu-l cunosc deloc. Îl ajut, ba c-un pix, pe care nu-l mai văd (şi din ăla fain, că io numa' cu din astea faine, fiţe pixuri merg la şcoală), ba c-o foaie-două de hârtie pentru câte un milos care din grijă pentru copaci nu-şi cumpără singur. Şi ca să termin fraza de mai-nainte odată, tre' să zic că pe lângă că-i ajut mai sunt şi foarte zgârcită, n-aud io chiar de fiecare dată când mi se cere ceva sau sunt întrebată, tot ceva sau altceva.
În concret, ce m-a foarte enervat sesiunea asta a fost o fază de gen "Ţââr, ţâââr (ăsta-i telefonu' meu, care de fapt cântă ca-n Dosarele X, da ar putea face şi ţâr că oricum nu-l aud niciodată) ţââr, deci. Alo, zic. Sunt XYZ, de la şcoală. Serios, bravo, mă! Zi, ce vrei? (v-am spus că eu nu stau la poveşti nici în ruptu' capului). N-ai tu cumva cursurile pentru examenu' de mâine? Ba da, să ştii că le am, şi de abia aşteptam să le dau cuiva, şi nu mi le-a cerut nimeni şi aproape că plângeam de atâta tristeţe când...ai sunat tu şi m-ai salvat. Bref, le am. Ce tare, şi nu-mi faci oare nişte copii, că eu lucrez şi n-am timp să umblu, mi le faci tu, şi vin eu să le iau şi să ţi le plătesc. Sigur, cu cea mai mare plăcere, oare să-ţi şi subliniez ce avem de învăţat? Poate că aşa ar fi mai bine."
Asta a fost conversaţia numero uno, după care eu m-am dus voioasă, prin arşiţă, pe timpu' şi banii mei să fac nişte copii. Copii xerox nu umani, că n-aveam timp, eram în sesiune, doar v-am spus. Fac copiile, plătesc copiile, din banii mei, verific să fie numărul complet şi corect de pagini şi acasă. Unde, tot pe cheltuiala mea am făcut un duş, că tocmai ce mă întorsesem din cuptor. Nici n-apuc să respir şi iar ţââr, bâârr. "Ai făcut copiile? Aha. Bine, vin după ele, unde stai?" La întrebarea asta am fost supusă la stress în plus, că nu ştiu unde stau, decât după adresă, da' după repere teritoriale, urbane şi altele mă încurc, mă pierd şi nu mai ştiu unde stau. Dau o adresă aproximativă, ajunge persoana, ne întâlnim, îi înmânez copiile, cu bonu' pus frumos deasupra să se vadă, ca persoana să nu întrebe cât are de plătit şi nici eu să nu-i spun. Vezi pe bon, te scormoneşti prin portofel, dai mălaiu' şi te cari. Toate bune şi frumoase, numa c-am sărit o etapă din scenariu' meu, aia cu scormonitu' în porto. "Mersi fain, ne mai vedem. Pa" "Bine, zic. Dacă n-ai acuma, îmi dai la examen. Aaaa, da' cât tre să îţi dau? Scrie pe bon, 7 lei. Ura!" Scote 5 lei din portofel, bagă iară un mersi fain (că noi aici, în Banat-Crişana-Transilvania aşa zicem) şi dă să plece. "Atunci îmi dai restu' la şcoală, dacă chiar văd că n-ai. Da cât e, 7? Aaa, bine uite aici încă 5 şi îmi dai tu restu' la şcoală. Pa!"
Ca o concluzie, credeţi că i-am mai dat restul :D? Şi uite aşa încep toate afacerile fructoase :))

Sunt în afara ordinii

Raportez din plină sesiune care se desfăşoară în plină caniculă, într-o încăpere plină cu foi.Condiţii optime. Şi da, toată ziua învăţ şi nimic nu se leagă de mine :)). Urările pentru o vacanţă plăcută se primesc din data de 23 Iunie, începând cu orele 18.


PS: Pentru mai multe clipuri haioase - ilariant.ro

Pitzipoanca de examen

Fiindcă încă ne aflăm în sesiune am să scriu o povestioară de sezon.
În ziua examenului se înfiinţează la locul faptei, semeaţă, că doar era încălţată cu botine de 15 în care stătea aproape pe vârfuri, atrăgând privirile tuturor. Bineînţeles pentru o emfază desăvârşită îşi transmite ideile în aşa fel încât să o audă şi NASA prin satelit, ceea ce până la urmă nu e chiar aşa greu. Ţinuta de podium era completată de-o poşetuţa în care încăpeau fix telefonul mobil, care nu era model cărămidă, şi un pachet de ţigări, atât. Deci max. 5cm înălţime şi lăţime, poşeta zic. Se mai fâţâie demoazela pe acolo, roagă pe unu şi pe altu' să-i pună copiuţele în ordine, că ea nu prea a dat pe la cursuri şi, deh, nu ştie ce şi cum.
La un moment dat se apucă să scotocească în gentuţă, care nu era Groapa Marianelor, şi scotoceşte şi scotoceşte şi... aţi prins ideea când deodată cu o privire disperată pe faţă, i se aprinsese beculeţul după o pană masivă de curent, zice "Vaaai, nu am coli A4 şi nici pix!!". Na, du-te, tu! Şi pentru ca să-ţi dai seama de asta a fost nevoie să cauţi juma' de ceas într-o geanta de 5cm cu totu'? Chiar te aşteptai să dai peste coli A4 în ea? De fapt, e fără semnul întrebării, e...Chiar te aşteptai să dai peste coli A4 în ea. Draga de tine.

Holy crap! Scuze :D

Oficial a început sesiunea de iarnă aka stressiunea, care se întinde ca o matroană respectabilă pe-o lună-întreagă, lună de zile nu din ailaltă.
Unii-s în grafic şi învaţă de zor şi cu mult spor întru specializarea personală şi profesională, alţii stau cu cursurile sub coate, pe post de suport, şi-njură sistemu'.
Eu, ca de obicei, sunt plină de bunăvoinţă şi avidă de cunoaştere, numai că mai pierd din entuziasm pe drum. Prima dată când văd cât e de stufos cursul, apoi când văd că nu pricep nimic din el, pe urmă când citesc a doua oară şi văd că nu pricep nimic din el, şamd.. Drept consecinţă încep să mă bată gânduri de gen 'mai bine mergeam la seminaru' ăla, care oricum nu s-a ţinut, da' mai bine mergeam' şi atunci ca să mă consolez mai ascult muzică, îmi fac rondul pe bloguri şi nu mai fac nicio treabă, ci mă bucur că totuşi mai am 2 zile până la examen. Oho! Două zile, care curând se transformă în 20 de ore, pe urmă în două ore. Şi atunci mă curpinde panică. Sunt sigură că eu nu mai termin în veci, că rămân îngropată în cursuri, că nu mai bag nimic la cap, naiba să le ia, de ce sunt atâtea, dacă tot şi-au pus în plan să ne tâmpească de cap trebuiau să ne bage şi lucru manual. Of, e grea viaţa de student, mai ales când ai şi cursurile la zi şi timp berechet, parcă-ţi piere tot cheful.
Aşa că pe sistemul 'mai am un curs şi mă apuc de al doilea' mă pregătesc să înfrunt sesiunea.