Românii au talent

După experienţa X-Factor am luat calea Timişoarei ca să căscăm ochii şi la preselecţiile Românii au talent, show de mare audienţă şi succes. Participarea de la X-factor a fost întâmplătoare, iar cea de la RAT o curiozitate. Să nu se creadă că suntem (folosesc pluralul, pentru că nu am fost singură) nişte aplaudaci cărora le place să se inghesuie pe la toate emisiunile, doar pentru a apărea la TV.
Ajungem în faţa Operei din Timişoara, acolo unde era anunţată începerea showului, de la ora 12. Activitatea era destul de slăbuţă, în jurul orei 9.30 când am ajuns noi, în sensul că nu era foarte multă lume adunată. De la ora 10 încolo însă lumea a început să se strângă.
Situaţia a început să devină insuportabilă în momentul în care deja a fost depăşită ora începerii showului şi organizatorii nu dădeau niciun semn că ar vrea să ne lase să intrăm în sală. În consecinţă, după 3 ore şi mai bine de stat în plin soare, în clipa în care s-au deschis uşile, puhoiul a început să se împingă înspre uşă, unde a întâmpinat rezistenţă din partea bodyguarzilor, sau ce-or fi fost, care împingeau mulţimea în sens opus. Rezultatul a fost că ne-am trezit striviţi, călcaţi, încotiţi, bruscaţi. Trataţi ca nişte vite, aşa la grămadă.
Acum oricine ar putea spune că vina le aparţine celor strânşi în faţa Operei, care au dat dovadă de lipsă de bun simţ şi altele. Însă poţi învinui nişte oameni care au fost ţinuţi în soare câteva ore, întâi duşi cu zăhărelul, mai apoi bruscaţi şi apoi trimişi acasă? Eu cred că nu. Reacţia mulţimii a fost îndreptăţită.
Şi poate că aş fi trecut peste faptul că am fost ţinuţi în căldura aia infernală şi într-o înghesuială de nedescris, dacă nu aş fi văzut cum ieşeau pe rând, cei din staff-ul emisiunii, la balconul Operei şi se uitau superiori la mulţime, cu un rânjet bovin. Exact ca imperatorii romani, care privesc în arenă la gladiatorii care se omoară între ei.
Pur şi simplu ne-au folosit. Au ştiut exact ce tratament să aplice mulţimii ca ea să reacţioneze aşa cum a făcut-o. Doar ca ei să-şi poată trage cadrele dorite şi mai apoi să se poată lăuda cum "sute de bănăţeni s-au înghesuit la preselecţiile Românii au talent", din entuziasm bineînţeles, şi nicidecum din revoltă.
Aşa cum am zis, cu drag, să mergeţi la preselecţiile X-Factor, aşa vă sfătuiesc acum să nu mergeţi la cele de la RAT. Dacă nu eşti concurent sau nu ai pilele necesare pentru a intra pe uşa din spate, eşti bătaia lor de joc. Se folosesc de tine pentru a filma câteva secvenţe, după care îţi închid uşa în nas şi te trimit acasă. Pentru că, aşa cum zicea cineva, Românii au talent e o emisiune frumoasă, dar asta doar la TV.

Pozele sunt făcute când deja am reuşit să ies din mulţime

Mulţime care  se dispersa

Aşa arăta locul la ora 14.00 când taraba deja se închisese :)

Îmi cer scuze pentru eventualele înjurături din acest video, dar aia a fost atmosfera.

Timişoara - photo update

Dupe cum v-am promis updatez articolul ăsta cu nişte imagini. Imagini ale unor locuri în care s-au întâmplat chestii care îmi readuc zâmbetul pe buze în vremuri de criză.

Parcul Botanic



Turle văzute din Parcul Botanic



Piaţa Libertăţii

Piaţa Libertăţii

Piaţa Libertăţii

Piaţa Operei

Piaţa Operei

Curcubeu



Câine forţat să intre-n Bega. Câine nu vrut.



Bega

Să mergem, zic

În săptămâna ce tocmai a trecut am luat parte la o nouă escapadă. De data asta pe plaiurile Timişoarei. Bine, întâlnirile astea cu scopul de a vizita noi locuri sunt, de fapt, pretexte pentru a mânca nişte clătite home-made. La fel s-a întâmplat şi acum, am făcut un teanc serios de clătite cu preţul unei linguri de lemn rupte şi al unei farfurii sparte.
Timişoara e un oraş fain. Are o grăma' de parcuri şi părculeţe, toate întinse, ca suprafaţă, şi verzi ca un măr necopt. Plus multe pieţe, aşa cochete, burgheze, unde poţi să şezi cu o îngheţată în mână şi o eşarfă la gât şi să te simţi boem. E un loc bun de plimbare şi binoclare şi hlizire pentru poze.
Cu ocazia asta, am avut parte de două premiere. Prima, a fost c-am văzut un film 3D, pentru cea dintâi dată în viaţa mea. Am văzut Step Up 3D şi am fost încercată de o serie de reacţii demne pentru cineva venit de pe sate. Filmul e mishteaux, poate nu cel mai spectaculos ca efecte care să fie redate-n 3D, dar e de văzut. Aaa, mai tre să spun că după vreo 10 minute de la începerea filmului eu mi-am pierdut paiul, aşa că am stat pe sec fără să pot bea măcar o gură de suc.
A doua premieră a fost c-am pierdut trenul. În cel mai tembel mod cu putinţă. Am plecat din timp la gară, am ajuns pe peronul bun cu mult timp înainte de ora de plecare că să lăsăm trenul să ne plece de sub ochi. Pentru că, nu-i aşa, cu toate că linia era bună, destinaţia şi ora la fel, nouă nu ni s-a părut că trenul arată a personal aşa că nu ne-am urcat în el. Important e că într-un final am prins un tren spre casă, după un milion de îndoieli de genul "Oare o fi ăsta trenul bun?". Ce să-i faci, copii de la oraş.
P.S Când voi face rost de cele 500+ poze care atestă existenţa călătoriei voi updata articolul.