luni, 11 aprilie 2016

Oradea

luni, 11 aprilie 2016
Sâmbătă, dis-de-dimineață, am pornit către Oradea, destul de nepregătiți și sub amenințarea unor furtuni însoțite de descărcări electrice. Am ajuns într-una din gări (Oradea are trei!) pe la 9.30 și am luat-o la pas către Dealul Pisica sau Ciuperca, așa cum e botezat de localnici, ca să avem o imagine panoramică a orașului și să ne putem alege principalele obiective turistice pe care sa le vizităm.
Deși am apelat la ajutorul GPS-ului, ne-am rătăcit pe niște străduțe până să găsim calea. Dar ăsta nu a fost neapărat un lucru rău pentru că am avut ocazia să admir niște case foarte stylish, care mi-au lăsat impresia că sunt într-o stațiune nemțească sau austriacă.

După un urcuș antrenant - care mi-a dat o febră musculară d-aia bună - am ajuns în vârful dealului doar pentru a constata că există o cale de acces frumos amenajată, cu trepte :)).Mi-a plăcut să văd lumea folosind locul respectiv ca teren de sport. Erau mulți ”Rocky” ce alergau în sus și-n jos pe-acele trepte.


Am zăbovit câtva, am admirat peisajul, am făcut poze. Mi-ar fi surâs și-un picnic ad-hoc, dar nu am avut nici pătura și nici nu am mai văzut pe altcineva stând pe iarbă, așa că mă gândesc că nu se practică. Prea era frumoasă iarba aia ca să stai pe ea.

Am coborât dealul și-am luat-o la pas prin parcul I.C. Brătianu (multă verdeață, aproape sălbatic) către următorul obiectiv, Cetatea.


Din ce am văzut, Cetatea se află în plină restaurare, sunt consolidate clădirile din interior, se încearcă recreerea atmosferei de odinioară. Cred că o să fie magnet pentru turiști odată ce va fi gata. Pe lângă partea aceasta cu construcțiile este și o zonă amenajată ca parc, unde am văzut lume stând pe iarbă. Un alt detaliu interesant ar fi acela că există locuințe pe unele laturi ale cetății.



După turul de forță am luat-o la pas către Turnul Primăriei. Turnul se află în centrul orașului, care a fost foarte slab animat pentru o sâmbătă după-amiază. În tot centrul cred că am văzut vreo trei localuri, în rest mare parte din celelalte spații erau falimentare.


Turnul are cam 50m, se poate urcă până sus de tot, ceea ce am și făcut. Atât doar că la penultimul nivel deja mi s-au cam înmuiat genunchii și-am asurzit ascultând ora exactă dată de ceasul din turn. Nu am primit niciun avertisment în sensul ăsta. Daaar au meritat toate, panorama din vârf îți cam taie respirația! Mai mult, în schimbul biletului de intrare în Turn am primit un voucher pentru o înghețată la McDonalds, iar de la McDonalds am primit un voucher pentru intrarea la un alt obiectiv turistic, la alegere.




Din turn am zbughit-o către grădina zoologică. Da! Da! Da! În secret, ăsta a fost cam singurul motiv pentru care am vrut să vizitez Oradea în primul rând.
Animalele sunt bine îngrijite, dar cam tristuțe și inactive. Bine, sincer vorbind, cine și-ar dori urși sau tigri activi? Mi-ar fi plăcut totuși să văd un elefant, o girafă, o gorilă și capibara - care deși avea țarc nu era prezentă. Poate evadase.




Mi-a plăcut Oradea. Frumușel oraș, cochet, dar cam fără viață. Mare parte a localurilor închise, lume puțină pe stradă. Cu o cotă rezonabilă de cerșetori și personaje mai puțin plăcute. Mai nou, am ajuns să judec calitatea unui oraș din această perspectivă. Deh, vârsta! Merită vizitat măcar o dată, dacă nu chiar de două ori pentru că are multe obiective interesante de bifat.






marți, 12 octombrie 2010

Timişoara - photo update

marți, 12 octombrie 2010
Dupe cum v-am promis updatez articolul ăsta cu nişte imagini. Imagini ale unor locuri în care s-au întâmplat chestii care îmi readuc zâmbetul pe buze în vremuri de criză.
Parcul Botanic

Turle văzute din Parcul Botanic

Piaţa Libertăţii
Piaţa Libertăţii
Piaţa Libertăţii
Piaţa Operei
Piaţa Operei
Curcubeu

Câine forţat să intre-n Bega. Câine nu vrut.

Bega

miercuri, 22 septembrie 2010

Să mergem, zic

miercuri, 22 septembrie 2010
În săptămâna ce tocmai a trecut am luat parte la o nouă escapadă. De data asta pe plaiurile Timişoarei. Bine, întâlnirile astea cu scopul de a vizita noi locuri sunt, de fapt, pretexte pentru a mânca nişte clătite home-made. La fel s-a întâmplat şi acum, am făcut un teanc serios de clătite cu preţul unei linguri de lemn rupte şi al unei farfurii sparte.
Timişoara e un oraş fain. Are o grăma' de parcuri şi părculeţe, toate întinse, ca suprafaţă, şi verzi ca un măr necopt. Plus multe pieţe, aşa cochete, burgheze, unde poţi să şezi cu o îngheţată în mână şi o eşarfă la gât şi să te simţi boem. E un loc bun de plimbare şi binoclare şi hlizire pentru poze.
Cu ocazia asta, am avut parte de două premiere. Prima, a fost c-am văzut un film 3D, pentru cea dintâi dată în viaţa mea. Am văzut Step Up 3D şi am fost încercată de o serie de reacţii demne pentru cineva venit de pe sate. Filmul e mishteaux, poate nu cel mai spectaculos ca efecte care să fie redate-n 3D, dar e de văzut. Aaa, mai tre să spun că după vreo 10 minute de la începerea filmului eu mi-am pierdut paiul, aşa că am stat pe sec fără să pot bea măcar o gură de suc.
A doua premieră a fost c-am pierdut trenul. În cel mai tembel mod cu putinţă. Am plecat din timp la gară, am ajuns pe peronul bun cu mult timp înainte de ora de plecare că să lăsăm trenul să ne plece de sub ochi. Pentru că, nu-i aşa, cu toate că linia era bună, destinaţia şi ora la fel, nouă nu ni s-a părut că trenul arată a personal aşa că nu ne-am urcat în el. Important e că într-un final am prins un tren spre casă, după un milion de îndoieli de genul "Oare o fi ăsta trenul bun?". Ce să-i faci, copii de la oraş.
P.S Când voi face rost de cele 500+ poze care atestă existenţa călătoriei voi updata articolul.
 
Design by Pocket