Surprize!

Cadouri sub formă de lucruri sau sub formă de bani? Aceasta este întrebarea.

De multe ori, atunci când trebuie să participi la aniversarea cuiva, fie că e zi de naştere, zi onomastică sau mai ştiu eu ce fel de zi, te loveşti de alegerea unei atenţii potrivite ocaziei respective. Şi tot de cele mai multe ori, alegerea cea mai la îndemână este acel plic cu bani.

Nu ştiu ce să zic. Uneori pică bine. Poate tu, ca sărbătorit, ai pus ochii pe un lucru care-ţi place şi aştepţi cu nerăbdare ziua aniversară, ca invitaţii să cotizeze şi tu să-ţi poţi cumpăra ce-ţi place. Dar, în acelaşi timp parcă e şi un "cadou" impersonal, care arată că nu-ţi prea pasă de respectivul aniversat şi că n-ai avut chef să-ţi baţi capul cu a-i căuta ceva care să-i fie pe plac, aşa că ai recurs la soluţia cea mai simplă şi rapidă.

Parcă nimic nu se compară cu bucuria şi entuziasmul ăla care te încearcă atunci când despachetezi cadoul şi de abia aştepţi să vezi ce lucruşoare descoperi în interiorul ambalajului. Indiferent dacă e ceva ce îţi e pe plac sau ceva ce ţi-ai dorit de multă vreme, ori  se dovedeşte a fi ceva inutil, pe care îl pasezi altcuiva la momentul potrivit, parcă tot mai drăguţ e atunci când primeşti şi când dai un cadou clasic, şi nu bani.

Voi ce fel de "cadou" preferaţi? Atât când daţi, cât şi când primiţi.

Nişte insensibili, dom'le!

Azi în timp ce mă întorceam din oraş, am avut un şoc. Pentru că da, nu-i aşa am umblat în ultima vreme foarte mult, deci mult nu aşa. Iar şoc. Deja par paranoia, da' nu mă supăr. Cum am luat-o eu pe sub viaduct, că eu numai prin zone din astea obscure şi mizere, des întâlnite în ghetou umblu, trec pe lângă nişte cerşitoringi din ăştia. Şi numa' ce aud 'Doamna, hai dă şi mie 1 leu!!!'. Come again! Ce, mă? Pe cine faci tu doamnă? Pe mine? Eu care sunt jună primă, în toată splendoarea tinereţii mele, mă. Ce impertinenţi ăştia. Ce strategii de marketing aveţi, habar n-aveţi să vă atrageţi potenţialii sponsori, băăi. Doamnă, auzi, mi-au stricat toată ziua. Că şi aşa se apropie un eveniment de mare tristeţe şi cu o grea încarcătură care o să mă supună la încercări neînchipuite. M-au depresat. Da chiar nu-s doamnă. Măritată nu-s, batrână nu-s şi nici respectabil n-arăt. Aşa că, de unde concluzia?
PS: În veci n-o să vedeţi vreun ban de la mine, mai bine îi folosesc să mituiesc şi alţi oameni să nu vă mai dea după aşa o ofensă.

Dă şi mie 1 leu!

Acuma că, teoretic, dă primăvara şi avem parte de 1, 8 Martie şi alte zile festive, dă bine şi să aduci o mică atenţie cuiva d-aici, cuiva d-acolo. Ceea ce mi se pare pe de-a-ntregul justificat, atât timp cât acel cineva e mama, bunica, sora, cea mai bună prietenă. Daaar, fac o mică criză de personalitate când aud propuneri de genul, 'Nu strângem şi noi 3-4-5-10 lei să îi luăm un buchet de flori-parfum-casă-maşină profei de X?'. Nu, nu strângem. Nu mă deranjează ideea în sine, ci motivele care stau la baza ei. Auzi, să faci cadouri profilor pentru că s-au comportat frumos la clasă. Saaau, că au dat rezultatele examenelor rapid. Pentru asta primesc salariu, care e plătit tot din banii noştri. Remember, că plătim nişte taxe. Da, alea sunt.
Că vezi Duamne, ne facem de râs că suntem singura gloată care nu dă nimic. Foarte bine, sunt mândră de noi. Ar fi cazul să înveţe să facă treabă fără extra stimuli, că şi aşa sunt îmbuibaţi.De aia nu merge nimic în tărişoara asta greu încercată, că nimeni nu mai poate mişca nimic dacă nu ştie că primeşte/îl aşteaptă ceva. Ia mai baga-ţi-vă minţile în cap şi nu le mai cântaţi atât în strună!