Here kitty!

Am ştiut dintotdeauna că pisicile nu-ţi vor binele.

Via dementa.ro

Crezi că ştii să dansezi?

Poftim aici copii talentaţi şi lipsiţi de oase 8->

Iară ăştia

Iată că nu mă pot abţine şi iar îi bag în seamă pe ăia de se promovează pe siteuri de socializare d-alde hi5 şi corespondentul de peste băltoacă, MySpaţiu. Mai bag din când în când nasu' pe acolo să mai hăhăi şi/sau să mă enervez, depinde de ce găsesc.
Şi din categoria tâmpiţi dornici de socializare îi avem pe ăia de uploadează pe profilul lor poze de la înmormântări. Am o veste proastă pt. voi, chiar nu mă interesează să văd cât de senilă, adică senină era mamaia voastră cu ocazia decesului. Puneţi şi voi o poză din timpul vieţii şi pe alea de la înmormântare păstraţi-le pt. reuniunile de familie când fiecare o să facă remarci tâmpite de gen, vai ce liniştită pare!
Şi tâmpiţii ăştia n-ar fi tâmpiţi destul, de fapt tâmpite, dacă nu s-ar cocoţa şi pe dric să se tragă în chip cu un rânjet bovin pe faţă şi să scrie sub poză "eu la înmormântarea lu' a bătrână!". Azi-mâine vă bagaţi şi-n sicriu sau direct în groapă. Arză-v-ar focu' de dezaxaţi, că nu mai ştiţi ce să faceţi ca să fiţi remarcaţi #-o .

Management

Şi acuma de la mine citire despre un film care mi-a plăcut. Măăă, da' mi-a plăcut, aşa ceva n-ai văzut. Deci, recenzie de film.
El e Mike şi se ocupă de managementul unui motel. Cum era Barbu Ştefănescu dela Vrancea aşa era Mike from Management. Mike e genul de om pe care oricine l-ar clasifica drept loser. De ce? Pentru că are vreo 30 de ani, stă cu părinţii, maică-sa încă-i aranjează gulerul de la cămaşă şi când se vrea elegant se poartă cu o freză cu cărare într-o parte aşa ca ăia din clasa I în prima zi de şcoală. Se poartă exact ca un copil, nu face nimic pentru el, n-are putere de decizie, e pur si simplu băiatu' lu' mama aka Mike from Management.
Ea e Sue, vinde tablouri, lucrează pentru o companie importantă, are o carieră de succes. Pare independentă, puternică, dar e frânată de toate prejudecăţile sociale şi la fel ca Mike nu face nimic pentru ea, chiar dacă la exterior situaţia pare altfel.
Mike o vede pe Sue şi o place. Fără să-şi filtreze sau să-şi analizeze sentimentele îi acordă o şansă inimii şi face tot posibilul să-i transmită lui Sue toate senzaţiile emoţionale prin care trece el. La tot ceea ce exprimă el, Sue îi răspunde cu milă, compătimire şi cu "Nu se poate". Nu se poate pentru că societatea nu concepe ca o femeie de succes, cu carieră şi tot tacâmul să umble cu un loser. Dar cum Mike n-are habar de chestii din astea insistă şi pentru prima oară în viaţa lui ia decizii şi face ceva pentru el. Ceva e puţin spus, face orice şi de toate doar pentru că el ştie că cel mai bun lucru pentru el e Sue. Şi eforturile lui se dovedesc rodnice pentru că în final Sue îşi dă seama că Mike e cel potrivit pentru ea atunci când şi Mike îşi dă seama că e timpul să se schimbe.
Filmul are şi momente comice, de fapt are momente comice cu grămada şi în acelaşi timp îţi dă şi de gândit. Ce anume îţi dă de gândit? Asta îşi alege fiecare. Oricum odată cu filmul ăsta Steve Zahn (Mike) care a făcut un rol genial (susţinut de Jennifer Aniston) a intrat pe lista cu actorii mei preferaţi.

Sărci

Cum am mai zis şi în alte postări, îmi place să ascult radio şi din cauza asta ascult radio, muuuult. Şi din când în când se întâmplă ca la radio-ul ăsta pe care-l ascult să se mai audă câte o piesă bunicică. Piesă pe care bineînţeles nimeni nu catadicseşte să o prezinte sau dacă o prezintă e c-un accent care mă trimite pe piste greşite de căutare. Da' eu nu mă las cu una cu două, scrie şi la mine în horoscop. Prin urmare am căutat şi am căutat până am dat de piesa cu pricina. Aşa că Voila, by Radio Killa!

P.S Şi să n-aud texte de genu "Aaaa, păi eu ştiam de asta!!" că nu v-aţi sesizat niciunul când am căutat eu ca disperata după ea. Aaa, şi nu-i aşa că sună a voce de Smiley backuită de voce de Moga, Marius Moga?? Ba da. Enjoy!

Ai terminat?

Ştiu c-am zis că nu vă zic pe unde am fost şi ce-am făptuit/pătimit, daaar ceva mă sâcâie totuşi. Da' de fapt nu tre să vă zic eu vouă c-am asistat la faza ce urmează a fi relatată/comentată în perioada cât am fost plecată. Nici nu, s-a întâmplat în alt timp. Sigur că da.
Buuun. Cum stătea subsemnata la taclale într-un magazin intră o don'şoară. Cum mi-am dat seama că era don'şoară? Păi, avea pantalonaşi albi, cu talie joasă, cu şunculiţa acumulată de Paşti revărsându-se peste curea, poşetuţă pe încheietură. Ce mai, don'şoară în toată regula. Era însoţită şi de o doamnă ce arată a mama ei pentru că îi ţinea isonul şi de încă un gigel care a avut rol fără replică, figurant. Cumpără ei una-alta, că zisei că eram într-un magazin şi ajung şi la alimentul de bază al cretinului, adică creştinului român, pita a de toate zilele. La care începe sirena, "Pfoa, da eu nu mănânc pâine din aia, deci nu mănââââââânc, n-auzi!!!" Urmează întrebarea firească " Da' de ce?" " Păi, pen' că e prea mare şi nu mănânc, na!" Deci, hahahaha. Hahaha, vreo 10 minute cât a tot zis ea că nu mănâncă pâine d-aia mare. Puteai s-o tai fată, pâinea, zic. Da' probabil nu ştiai cum. Săraca, s-o fi gândit că cu cât e mai mare pâinea cu atât are mai multe calorii şi se îneacă.
Ce-am vrut să spun cu asta e, normal, că m-am săturat de toate fetişcanele astea care se poartă de parcă ar fi născute la palat, care vezi Doamne nu pot mânca pâine de nu ştiu care fel, dar care pe de altă parte fac compromisuri în tot felul de alte direcţii tâmpite. Fete care habar n-au ce sunt alea bune maniere şi cu atât mai puţin cum trebuie ele puse în practică, dar care se cred nepreţuite, de neînlocuit, de neatins, de o inteligenţă superioară celorlalţi muritori care bineînţeles le justifică ieşirile şi pretenţiile de dive.
În concluzie, fetele mele, reveniţi-vă odată! Că habar n-aveţi pe ce lume sunteţi, mai coborâţi din norii ăia unde aveţi statutul de megadive, extravaloroase, hiperinvidiate care în închipuirea voastră vă conferă dreptul de-a lua peste picior pe oricine şi de-a vă da drumul la sirenă oriunde fără nici o jenă. Şi dacă mă mai enervaţi o dată, vă bat mă! Aşa ca să încheiem într-o notă civilizată :)

YooHoo!

M-am adunat şi eu de pe drumuri într-un final şi m-am reasamblat pe teritorii mai familiare. De fapt, încă sunt în proces de reasamblare pentru că am nevoie de o perioadă de acomodare. Acum sunt în stadiu de cave person teleportată în anul 3100. Deci nu prea ştiu pe ce lume trăiesc. Zici că n-am mai văzut computer în viaţa mea, aşa reacţionez. Şi parcă să-mi faceţi viaţa şi mai grea aţi scris frate zilele astea, de nu mai ajung în veci la zi cu cititul şi comentatul de articole. Sau poate asta a fost şi ideea, să scriem bă, până nu e asta prin preajmă să-şi bage iar nasul unde nu-i fierbe oala. În rest toate bune. Nu vă povestesc pe unde am fost şi ce am făcut. And now we wait for ceea ce se numeşte inspiraţie. Over and out!