marți, 3 noiembrie 2009

Puterea numelui

marți, 3 noiembrie 2009
Era şi un film cu numele ăsta la un moment dat. Asta ca să nu ziceţi că mă dau originală fără să citez sursa. În fine, nu despre film sau titlu vreau să dezbat acu'. Sau poate că despre titlu dezbat un pic, sau despre o parte din titlu, că d-aia l-am urcat acolo la loc de cinste să zic ceva potrivit cu asocierea aia de cuvinte. Na, hai!
De-a lungul tumultoasei mele existenţe am suferit nişte traume emoţionale pe bază de nume, degenarat în poreclă, care şi aia s-a divizat mai pe urmă.
Prima experienţă de gen s-a-ntâmplat din cauza prenumelui din buletin, a primului prenume şi cel mai des folosit, bine exclusiv folosit, care la vremea respectivă era trecut doar în certificatul de naştere. Prenume care e de forma D urmat de i a n şi a în exact această ordine, rezultând Diana, haha! ce surpriză. Graţie acestui prenume adesea trebuia să răspund la întrebarea "Aa, ca pe prinţesă?!?" Ca pe prinţesă, ce? Nu, nu e ca pe prinţesa, e de sine stătător şi necopiat, adaptat sau alte cele. Bineînţeles, răspunsul negativ aducea o inexprimabilă dezamăgire, dar asta e viaţa. La revedere!
Şi ca şi cum asta n-ar fi fost de ajuns am căpătat vreo două porecle din cauza aspectului fizic. Inconştienţilor! Care porecle au fost pe rând, Pâslăriţa, aka Margareta Pâslaru din simplul motiv că împărţeam aceeaşi culoare a ochilor. Bine, la vremea aia, aveam vreo 4-5 ani, eram de grădi, nu ştiam cine e tipa, de fapt nici măcar nu puteam să asociez o imagine sau un sunet cu acel cuvânt. Tot ce ştiam e că mă enervează and I wish they wouldn't call me that anymore, whyyyy???
După epoca aia de mai sus, a urmat o poreclă născocită cu ajutorul înălţimii mele, mă rog a lipsei de înălţime şi a literaturii. Degeţica. Get serious! Doar pentru că sunt mică şi pentru c-au făcut într-a 4-a chestii de H.C Andersen.
Şi mă enervau toate asocierile astea, deducerile, botezurile. Mă enervau! Criminalilor!
Şi acum, după lupte seculare, eheee şi dintr-o acută lene şi o puternică americanzire şi/sau anglicizare am ajuns la preafrumoasa particulă Di, după care sunt recunoscută în mediul on-line şi informal, în cel real. Aşa că până la urmă, poate că totuşi e Diana, ca prinţesa :D

4 comentarii:

Unknown spunea...

Şi eu am avut porecle şi cel mai probabil voi avea.Oricum,porecla ta e cu muuuult bun-simţ,faţă de a mea!

D. spunea...

De mult am vrut sa te intreb daca Di vine de la Diana... :D Atunci, ne putem considera amaundoua printese? :))...

Stiu cat de stresante pot fi proeclele pe baza inaltimii..Din proprie experienta! Eu sunt mica de inaltime si mi se intampla in anii trecuti sa ma supor datorita comentariilor colegilor mei!Nu sunt foarte mica dar sunt cea mai mica din clasa! However, nu mai dau interes!

Acum mi se spune DiDi! Si pentru ca asa vreau eu, nu acord acest drept tuturor!Doar prietenilor mei virtuali, cei de pe blog! :)...
Cum e Di in cazul tau!

Ionny spunea...

Eu inca n-am avut porecle d-astea "dureroase" si nici nu-mi doresc sa am. Pana acum, poreclele mele au fost:
-Onu (cand eram mica)
-Ionisor puisor (asa imi zicea invatatoarea in clasele 1, 2 si 3)
-iar acum, cand is mare, mi se zice Iony! :D

zmeurică0112 spunea...

si eu aveam cateva porecle.. ma rog, ma cheama Monica, incantata de cunostinta apropo.. si prin generala mi se spunea Monica Lewinski sau cum o chema p-aia ca niciodata nu i-am dat atentie.. iar printr-a noua mi se zicea Monica Columbeanu :)) in fine.. baba si mitraliera :)) acum imi zic pur si simplu Monica sau Moni :D sau Zmeurica.. cine stie cunoaste :))

Trimiteți un comentariu

 
Design by Pocket