joi, 29 iulie 2010

Que-est que vous avez preparez pour aujourd'hui?

joi, 29 iulie 2010
Cum stăteam eu aseară la orizontală m-a lovit o amintire din liceu. O amintire despre o mare doamnă, erudită şi mai ales, înrudită c-un mare universitar de pe raza localităţii noastre. Doamna era pornită într-un turneu prin licee, de promovare a celei mai noi opere literare ale sale, operă care o însoţea, spre vânzare, în mai multe exemplare, toate ticsite într-un coş de cumpărături pe roţi.
Doamna era ( habar n-am dacă mai trăieşte sau nu, dacă nu, Doamne iart-o şi iartă-mă şi pe mine că-mi râd de ea) varianta mioritică a Cruellei Devil, cu ceva-n plus. Un aspect de vrăjitoare desăvârşit c-un cufăraş de bijuterii de dimensiuni medii, care avea dublu rol, pe de-o parte pandantiv şi pe de alta portmoneu.
Să trecem de partea asta superficială către miez, şi anume marea operă literară. Care era un fel de prequel, sequel, remix la Micul Prinţ. Originalul, adică the real Micul Prinţ al lui Antoine de Saint Exupery, cu accent pe u, conform babei, mi-a stârnit emoţii controversate cu privire la oi şi baobabi. Mă stresa dementu' ăla cu oaia lui cu aspect de elefant mâncat de şarpe, care nici măcar nu se vedea, că era închisă-n cufăr, de aici poate şi inspiraţia doamnei. Şi cu obsesia lui pt. baobabii ăia cu prea mult elan în creştere, trăsni-i-ar Ăl de Sus.
Aşa, şi babiţi nu numai c-a scris ea cartea asta de mare angajament, dar l-a informat, printr-o scrisoare, şi pe nepotul lui Exupery. Nepot care i-a răspuns la vreo doi ani distanţă, spunându-i probabil, 'Madame, je suis impresionne par votre succes. Maintenant, allez chercher de l'aide professionnelle.'(Am tradus cu google translate, deci dacă e greşit, să le fie ruşine, şi lor şi lui Dinu Patriciu!)
Bun, de-a lungul prelegerii sale cred că ne-a spus de vreo 500 de ori, că întâi trebuie citită cartea scrisă de ea şi abia pe urmă originalul. Şi ne-a îndemnat, cam tot de-atâtea ori, subtil, să-i cumpărăm capodopera. Da' n-a avut sorţi de izbândă, că noi când ne-am ridicat din bănci, după vreo oră jumate de baliverne, aveam o căutătură de scandal în priviri de ziceai că tot spargem. Oricum, p-ăia micii, dintr-a 5-a, i-a încălţat cu scriitura, pt. modica sumă de 25 de lei.
PS Şi nu, nu ştiu cum se numeşte cartea :))

4 comentarii:

Unknown spunea...

Cum profita unii de pe urma "necunoscatorilor"..

Marco spunea...

Ciocu' mic, barbat-su cred ca e profesore pe la universitatea matale!

zmeurică0112 spunea...

asta imi aduce aminte de profa mea de franceza dintr-a 5a care ne baga pe gat obligat-fortat "Micu Print" varianta originala :))

Unknown spunea...

Ar fi fost mai rau daca tipa ti-ar fi fost profesoara si ti-ar fi dat teme din acea carte,obligandu-te sa cumperi cartea(asa cum se mai intampla prin unele licee,facultati).:))

Trimiteți un comentariu

 
Design by Pocket