Salut!

Gata! Deznădejdea şi tristeţea voastră au luat sfârşit. M-am întors, pentru că în ciuda vrerii voastre n-am lăsat blogu' de izbelişte. Am luat un pic de pauză şi-am plecat pe teritoriul Clujului să văd şi eu locuri frumoase şi să suspin d-amar şi jale că n-am şi io aşa ceva în spatele blocului. Am plecat într-o aşa grabă de nici n-am mai apucat să-mi anunţ dispariţia. Iertare!
Pentru că probabil vă întrebaţi cum m-am simţit p-acolo mă văd nevoită să pun punct curiozităţii care vă macină şi să vă povestesc. O fo' fooooarte fain, că să mă exprim ca prin partea locului. Am râs, am umblat cât pentru 3 luni d-acuma încolo şi-am făcut aşa ca la vreo mie de poze, ca să încununăm cu succes plimbarea. Spre ruşinea lui, Cluj-N., mai pe scurt Cluju' să ne fie mai lejer în exprimare, nu-i deloc un oraş domol. Nu e chiar aşa bine organizat. Spre ezemplu, circulă ăia p-acolo cu maşinile ca bolunzii, cred că dacă le-ai da voie te-ar şi călca. Nu-i indicat să mergi în vizită fără testamentu' la zi, că n-au treceri de pietoni şi unde au nu-s semaforizate, deci treci pe proprie răspundere când şi cum apuci.
În rest, taximetriştii sunt un pic aiuriţi, în afară de străzile principale nu mai cunosc nimic, dacă ceri să fi dus pe o stradă mai dosnică, ei te lasă pe cea mai apropiată stradă principală şi d-acolo te descurci.
Autobuzele, în schimb, sunt serioase, vin după program, des, ordonat. Da' au nişte bilete de n-are rost.
Ca să trecem în revistă şi părţile pozitive, tre' să zic că e un oraş numa bun de vizitat, clădiri, monumente, pieţe, străzi, parcuri, toate mari, faine şi bune de căscat gura şi ochii. Aerul de respirat e şi el un plus, am dormit foarte bine cât am stat pe acolo şi deja dădeam semne de trezire pe la 6 dimineaţa, fără efort, ceea ce cu mine nu se întâmplă niciodată.
Există şi localuri cu mâncare de te lingi pe deşte, deşi nu-i frumos. Noi, că ţin să spun că n-am fost de capu' meu, am mâncat o pizza, bine mai multe de fapt, delicioasă. Două seri, care totuşi n-au fost consecutive. Şi în a doua seară când am experimentat cu pizza pe vatră am nimerit nişte animale care stăteau la masa alăturată, de pe sate de undeva, după vorbă, port şi mai ales miros care au simţit nevoia să fie macho meni şi să intervină în vieţile noastre, dar noi cum n-am simţit nevoia să fim macho meni nu i-am băgat în seamă şi ne-am văzut de mâncarea noastră care a hrănit 3 guri flămânde şi 3 stomacuri aşijderea.
Să nu uit, şi pentru ca să-mi merit titulatura de copil de asfalt, tre să spun că pe lângă parcuri, clădiri şi alte cele am fost şi la mall-urile locale, unde m-am depresat total când am văzut că deja au împăturat pe rafturi pulovere, hanorace, jerseuri şi alte chestii lânoase.
Toate ca toate, a fost o mini-excursie distractivă, relaxantă şi mai-mai că m-aş sui în tren să iau iară calea Clujului. Şi pentru că eu am vorbit aici aiurea preţ de o pagină şi vă las să vedeţi nişte poze care rezumă tot ce-am bălmăjit io p-aici.

P.S Cu greu m-am abţinut să nu scriu acest text în stil arghelenesc, cu foarte mare greu. Aa da, şi am zis de un meleon de ori ţin să spun sau tre să spun. Ştiu, ştiu. Na gata, pozeee!

Piaţa Avram Iancu, cu fântâna cântătoare

Teatrul

Piaţa Eroilor, cred Unirii, de fapt

Eroilor, strada sau bulevardul

Piaţa M. Viteazu

Teatrul seara

Potol

Eroilor, strada sau bulevardul