Am zis să mai zapez şi eu printre canalele TV şi, of foarte course, că m-am oprit la un post de muzică, să mai văz şi eu ce clipuri au piesele de le ascult la radio. Postul era Music Channel, unde, melodiile cu text în limba engleză erau...subtitrate. Tare faza sau ce??? Şi nici măcar nu era un text aşa, artistic, ci o traducere cuvânt cu cuvânt, făcută, cel mai probabil, cu Google translate.
Oricum, e cea mai amuzantă fază pe care am văzut-o în ultima vreme la TV. Dar, sincer, n-o înţeleg pe de-a-ntregul. E ceva directivă nouă de la UE, ca toate melodiile să fie traduse în limba naţională a ţării unde sunt difuzate sau ce? Sau cineva are chef de glume şi vrea să demonstreze cât de aiurea sunt, de fapt, textele celor mai multe dintre piesele de pe radio/TV?
Nu ştiu dacă toată chestia asta o să se transforme într-o nouă rubrică, dar vreau să scriu despre seriale/emisiuni care-mi plac. Acum, o să mă concentrez pe un serial relativ nou, lansat în 2010, care se află la al doilea sezon. Se numeşte Sherlock. Da, e bazat pe poveştile cu detectivul Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle. Poveşti care au fost însă updatate şi aduse în era noastră. Ceea ce mi se pare o idee foarte bună. Altfel te raportezi la poveste şi personaje, în calitatea ta de spectator,când vezi că Sherlock foloseşte un smartphone şi administrează un website. Doctor Watson scrie pe blog şi e fost medic militar în Afghanistan. Înţelegi mai bine toată povestea dacă e plasată într-un context familiar ţie. Pe lângă nota de modernitate dată personajului şi situaţiilor prin care trece, serialul mai primeşte un plus atât pentru jocul actorilor, cât şi pentru realizare.
În prezent, serialul nu poate fi urmărit pe niciunul din posturile TV româneşti. Să sperăm totuşi că AXN (unde a fost dat iniţial) va relua difuzarea lui.
Dacă aveţi şi voi seriale, emisiuni sau chiar filme pe care vreţi să le recomandaţi, please do so într-un comentariu.
Azi am auzit la radio o melodie care-mi place şi pe care n-am mai auzit-o de mult. Chestia asta m-a pus oarecum pe gânduri - ce stupid sună, anywayz. Ţin minte cum pe vremuri, adică acum vreo 10 ani - da, sunt suficient de bătrână să pot folosi cifra asta în ani- aşteptam cu înfrigurare ca piesele mele favorite să fie difuzate pe radio sau TV - de aici mi se trage şi ascultatul posturilor de radio foarte mult, care nu mai sunt ce-au fost, dar despre asta poate zic ceva în alt post- şi eram în stare să stau ore în şir lângă radio să aud eu piesa aia nouă, foarte tare pe care nu ştiam nici cine o cântă, nici cum se numeşte, pentru că nimeni nu se îndura să o prezinte. Şi când în sfârşit după 3-4 ore în care nu mă mişcam de lângă radio (sau TV, dar acolo nu aşteptam atât) se auzea melodia, era o bucurie de nedescris, radioul la maximum, tot tacâmul. Şi mi se părea că melodia durează atât de puţin. Eram supărată că toate melodiile care nu-mi plăceau ţineau mult, numai cele preferate erau scurte şi întrerupte pe deasupra de intervenţiile DJilor, cu toate că în realitate aveau aceeaşi durată. În sfârşit, mă bucuram realmente de melodia respectivă şi de abia aşteptam s-o aud. Pe când acum nu mai trebuie să aştept nici un pic. Am la dispoziţie youtube, trilulilu şi încă altele, unde pot să pun melodia pe replay, să o fac să dureze şi 2 ore, să o ascult fără întreruperi la cea mai bună calitate. Rezultatul? În maximum 3-4 zile m-am plictisit de ea, când o aud la radio schimb postul şi trebuie să treacă luni bune până să am iar chef să o ascult. Aşa că stau şi mă întreb dacă e într-adevăr în interesul nostru să avem totul la dispoziţie oriunde şi oricând. Şi courtesy of youtube - nu, nu mai ştiu lb. română - o melodie al cărei subiect principal e my best friend, Ză Radio. Zi-le!
