Music Lounge x2

Atunci când (mai) ieși din casă și faci ”chestii” mai afli una-alta. Așa cum am aflat și eu de existența band-ului Aquilo.
Aquilo este un duo britanic, activ pe piața muzicală din anul 2013. Stilul pe care îl abordează în muzica lor e indie, adică muzică de hipsteri, cum are veni. Single-ul lor de debut, You There, a ajuns în playlist-ul BBC Radio 1.
Din 2013 și până în prezent, Aquilo a lansat trei EP-uri: Aquilo, Human și Calling Me.
Piesa prin care am ajuns să știu de Aquilo este Human, varianta remixată de Marian Hill. Și dacă tot am ajuns aici, hai să vedem și cine e/sunt Marian Hill. Duo american care a debutat în muzică tot în 2013. Noi am auzit de ei atunci când Inna a folosit un sample din piesa Got it pentru single-ul ei Diggy Down. Anul acesta a fost anul în care duo-ul a lansat primul album, Sway.

Music Lounge

Music Lounge

Trupa Clean Bandit (înființată în Marea Britanie în 2009) a scos un nou single după Rather Be. Se numește Come Over și e într-o notă diferită de hit - ul prin care au devenit cunoscuți. Diferit însemnând mai bun!

Music Lounge

Cu ploile astea, răsar tot mai mulți artiști cântăcioși români. Theo Rose e doar unul din acei artiști, apărut, probabil, ca o reacție la succesul pe care l-a avut o altă tânără speranță de la noi, Nicole Cherry.
Eu nu-s chiar sigură de piesa asta și de ce vrea ea să ne transmită. Voi?

Music Lounge

Ieri mă gândeam: Hmmm, de mult n-am mai auzit melodia asta. Și, ghiciți ce? După câteva ore o aud la radio.

Ciudat...

Am zis să mai zapez şi eu printre canalele TV şi, of foarte course, că m-am oprit la un post de muzică, să mai văz şi eu ce clipuri au piesele de le ascult la radio. Postul era Music Channel, unde, melodiile cu text în limba engleză erau...subtitrate. Tare faza sau ce??? Şi nici măcar nu era un text aşa, artistic, ci o traducere cuvânt cu cuvânt, făcută, cel mai probabil, cu Google translate.
Oricum, e cea mai amuzantă fază pe care am văzut-o în ultima vreme la TV. Dar, sincer, n-o înţeleg pe de-a-ntregul. E ceva directivă nouă de la UE, ca toate melodiile să fie traduse în limba naţională a ţării unde sunt difuzate sau ce? Sau cineva are chef de glume şi vrea să demonstreze cât de aiurea sunt, de fapt, textele celor mai multe dintre piesele de pe radio/TV?

Music Lounge - recapitulare

Ca-n fiecare sfârşit de an, în ultima duminică din luna decembrie, prin rubrica Music Lounge voi încerca să fac un rezumat a ceea ce s-a întâmplat în industria muzicală autohtonă şi internaţională de-a lungul anului 2012.
Ceea ce a început anul trecut cu Danza Kuduro a continuat anul ăsta cu melodii ale aceluiaşi gen, venite din zona Americii de Sud. Astfel că am avut parte, la nesfârşit, de Nosa nosa şi Bara bara bere bere ale lui Michel Telo, am avut parte de Checherereche a lui Gustavo Lima, am avut Tchu tcha tcha şi Tacata de la Tacatabro. Melodii care au făcut vara acestui an memorabilă pentru românii noştri.
Vorbind de românii noştri, industria muzicală românească s-a întors la rădăcini şi, cel puţin în a doua parte a anului, am avut parte exclusiv de piese în limba română, cele mai multe cu iz reggae. M-a bucurat foarte mult această tendinţă, care a redeschis piaţa muzicală şi pentru artişti consacraţi care pentru că nu cântau în engleză nu şi-au mai găsit locul în peisaj. Aşa, i-am putut auzi şi la radio pe Taxi, Ştefan Bănică Jr., Loredana, Vunk sau Crush, artişti care intraseră într-un con de umbră.
Deşi îmi place foarte mult acest curent al pieselor româneşti în limba română, nu-i prevăd o viaţă prea lungă. Rămâne de văzut.
Au existat însă şi muzicieni care au ieşit din tipare, astfel că am avut parte de piesele alea "speciale". Cele care îmi vin acum în minte (asta pentru că le-am ascultat de 11 milioane de ori) sunt Somebody that I used to know a lui Gotye şi recent şi frecvent difuzata Brutal Hearts a celor de la Bedouin Soundclash.
Sigur că nu pot încheia rubrica fără să pomenesc hitul anului 2012, cel care a adunat 1 miliard de vizualizări pe youtube...Gangnam style de la Psy.
Cam asta ar fi. Dacă vă aduceţi aminte şi de alte piese de referinţă ale anului, lista rămâne deschisă.

Music Lounge

Ce chestie!

Aseară navigam eu pe Internetz şi din click în click am ajuns să citesc o postare a cuiva, de prin 2010, în care respectivul menţiona că piesa lui preferată din ultimul timp e On the Radio a lui Jennifer Lopez. Melodie pe care eu n-o cunoşteam, drept pentru care m-am întrebat: "Hmmm, oare cum o fi sunând piesa asta? Că eu n-am auzit-o niciodată." Daar, n-am stat să mă întreb prea mult, că m-am luat cu altele şi am uitat de curiozitatea asta a mea.
Mai târziu în aceeaşi seară, dau drumul la radio şi ghiciţi ce piesă se auzea? On the Radio a lui Jennifer Lopez. O piesă pe care până atunci n-am mai auzit-o niciodată difuzată la radio şi probabil că n-o s-o mai aud prea curând.
Ce ţi-e şi cu coincidenţele astea, dom'le!
Asta e piesa cu pricina.

În pericol!

Radioul meu şi-a luat-o în cap. Într-una din zilele trecute a hotărât că nu se mai poate aşa şi s-a revoltat. Ca-n filmele alea în care roboţii şi alte maşinării dezvoltă conştiinţe proprii şi se răzvrătesc împotriva creatorilor.
Despre ce e vorba, mai exact? Indiferent pe ce post l-aş seta, după câteva secunde, trece pe Europa FM. La început am crezut c-o fi telecomanda de vină, e şi ea bătrână, s-o fi ramolit. Dar şi dacă nu folosesc telecomanda, oricum sare de pe postul pe care-l aleg. S-o fi săturat şi el, bietul, să asculte tot aceeaşi muzică de tip popcorn, sudoku, bumţi-bumţi, încontinuu, zeci de ore pe zi.
Sunt sigură că există o explicaţie logică şi tehnică, întrebarea mea e, totuşi, alta: cum de a ales tocmai Europa FM? :))
Nu mă deranjează foarte tare chestiunea asta, acum tot ce sper e să se oprească la atât şi să nu mă trezesc că mă pune sub ameninţare şi rând pe rând să preia controlul camerei, al casei, al cartierului şi, într-un final, al lumii întregi.

Music Lounge

Dacă tot e weekend şi în special duminică m-am gândit să vă mai delectez cu o descoperire muzicală. Pe tipa asta, Maria Răducanu pe numele ei, am auzit-o vorbind şi cântând într-o emisiune radio la ceas de noapte. Atât mi-a trebuit. Am rămas impresionată de vocea ei şi în special de felul în care abordează întru interpretare melodii din folclorul nostru, cel rusesc, şamd. Din păcate, tipa asta nu intră în categoria artiştilor comerciali. Cântă mai mult prin cafenele şi locuri dintr-astea mai boeme, nefrecventate de muritorii de rând. Da' tot ne scoatem noi cu-un youtube. Mai jos, Maria Răducanu şi varianta ei a piesei Amaliei Rodrigues, Sur un air de guitare.




Şi un plus, de fapt două, de Maria Răducanu aici şi aici.

Music Lounge

Şi pentru că postările mele nu mai au subces, iar o dau pe muzică. Să daţi pause pe radio-ul ăla de zbiară când intraţi pe pagină, pentru că e mai importantă muzica pe care o pun eu decât aia care urlă acolo. I-am făcut şi reclamă, aplauze. Da, ştiu tre să-l scot. De radio vorbesc. Luaţi şi ascultaţi!

A fost odată

Azi am auzit la radio o melodie care-mi place şi pe care n-am mai auzit-o de mult. Chestia asta m-a pus oarecum pe gânduri - ce stupid sună, anywayz. Ţin minte cum pe vremuri, adică acum vreo 10 ani - da, sunt suficient de bătrână să pot folosi cifra asta în ani- aşteptam cu înfrigurare ca piesele mele favorite să fie difuzate pe radio sau TV - de aici mi se trage şi ascultatul posturilor de radio foarte mult, care nu mai sunt ce-au fost, dar despre asta poate zic ceva în alt post- şi eram în stare să stau ore în şir lângă radio să aud eu piesa aia nouă, foarte tare pe care nu ştiam nici cine o cântă, nici cum se numeşte, pentru că nimeni nu se îndura să o prezinte. Şi când în sfârşit după 3-4 ore în care nu mă mişcam de lângă radio (sau TV, dar acolo nu aşteptam atât) se auzea melodia, era o bucurie de nedescris, radioul la maximum, tot tacâmul. Şi mi se părea că melodia durează atât de puţin. Eram supărată că toate melodiile care nu-mi plăceau ţineau mult, numai cele preferate erau scurte şi întrerupte pe deasupra de intervenţiile DJilor, cu toate că în realitate aveau aceeaşi durată. În sfârşit, mă bucuram realmente de melodia respectivă şi de abia aşteptam s-o aud. Pe când acum nu mai trebuie să aştept nici un pic. Am la dispoziţie youtube, trilulilu şi încă altele, unde pot să pun melodia pe replay, să o fac să dureze şi 2 ore, să o ascult fără întreruperi la cea mai bună calitate. Rezultatul? În maximum 3-4 zile m-am plictisit de ea, când o aud la radio schimb postul şi trebuie să treacă luni bune până să am iar chef să o ascult. Aşa că stau şi mă întreb dacă e într-adevăr în interesul nostru să avem totul la dispoziţie oriunde şi oricând.
Şi courtesy of youtube - nu, nu mai ştiu lb. română - o melodie al cărei subiect principal e my best friend, Ză Radio. Zi-le!