Sărbătoarea vecinilor

Am dat întreg conţinutul articolului de gol prin titlu, dar asta e, n-am avut idei mai strălucite.

Şi cum ziceam a fost sărbătoarea vecinilor pe 26 mai, mă rog o microsărbătoare care s-a desfăşurat la nivel local şi foarte, adică pe scara blocului fiecăruia sau după blocurile gri, după posibilităţi. Sărbătoare care a pornit de la o idee a unui românaş aciuat prin Franţa şi care a fost răspândită şi la noi de către primărie prin afişe cu oameni veseli care fac schimb de mâncare.

Menirea acestei petreceri spontane a fost să-i determine pe vecini să socializeze şi să înlesnească detectarea responsabililor din bloc cu găuritu' pereţilor duminică dimineaţa la 7, a maneliştilor de serviciu din tura de noapte, a nehotărâţilor care îşi renovează în permanenţă coliba, să se cunoască între ei şi să ştie dacă să bată în tavan sau în parchet la următoarea tulburare fonică.

Habar n-am cum şi cât au reacţionat oamenii de aici din sat la iniţiativă în general, dar în particular o scară de vecini veseli s-a mobilizat foarte bine şi s-au sărbătorit unii pe alţii cu o căpşună, o măslină, un ceva care îi încurca în frigideru' personal.

Poze

Săr'mâna

Legea nr.258/2007 privind practica elevilor şi studenţilor. Şi unde-i lege nu-i tocmeală.
Aşadar se ia una bucată student, de preferat de pe altă lume să fie cât mai panicat cu putinţă şi cât mai puţin în temă, se dotează cu 3 foi de hârtie, se setează coordonatele şi se trimite în practică. Impropriu spus, pentru că studentul se trimite el pe el în practică pentru că e mult prea complicat ca unitatea şcolară să facă lucrul ăsta. Să meargă studentu' să bată pe la porţi, să se roage, să-şi turtească nasu' de uşi închise. Lasă dom'le să se călească! După ce a găsit studentul o uşă/fereastră deschisă, depune el frumos o cerere, aşteaptă să fie procesată şi aprobată şi se prezintă în zi cu soare la sediul unde urmează să-şi desfăşoare stagiul de practică.
Stagiul de practică se va desfăşura după următorul scenariu:
-Săr'mâna, ştiţi am venit pentru practică...(eventual se trece la pupat picioare/lustruit pantofi)
-Aha, să ştii că oricum n-o să-ţi folosească la nimic practica asta, de fapt nici facultatea n-o să-ţi folosească la nimic, deci mai vii şi mâine??
-Săr'mâna, aş mai veni dacă n-a fi cu bănat.
-Mda, bene, vino.
Şi merge el studentu', drăguţu' de el în fiecare zi, pe vânt, pe ploaie să vadă şi el cum stau practic lucrurile. Se învârte pe acolo, se simte prost, nu ştie unde să se aşeze, ce să zică, daca să zică ceva, ce mai, e în plus.
Se apropie şi finalul stagiului de practică când tre' să primească şi el una bucată hârtie că s-a binoclat cu interes vădit pe la locul cu pricina. Şi vine studentu' după hârtie azi, vine mâine şi tot aşa 2 săptămâni, în care e amăgit şi amânat şi el cum e cu bun-simţ nu îndrăzneşte să protesteze, se supune, că nu ştie el cum stau treburile, nu cumva să incomodeze. Şi într-un final se vede studentu' cu hârtia în mână, raţiunea lui pentru a trăi(pe care nici măcar nu e trecut numele lui din buletin, dar ce contează, în sfârşit e a lui) care îi e înmânată cu călduroasa precizare " Câtă viclenie, dai şi tu pe aici numai când îţi trebuie ceva!!". Mda, mă scuzaţi, săr'mâna.
Bineînţeles că povestea asta e inventată, în realitate lucrurile desfăşurându-se în mod eficient, practica de specialitate fiindu-i de real folos ingratului de student.

Zâmbiţi, vă rog

Mi-am băgat zâmbilici profesionişti de una singură. Ura<:-p! Să-i folosim cu plăcere aşadar. Exploataţi-i la maximum:)

O lună plină

Azi se încheie luna de miere alături de blogul meu. Existăm împreună, eu prin el şi el prin mine din 20 Aprilie 2009, azi la aniversarea a o lună înregistrând şi cea de-a 20-a postare din istoria noastră.
Începutul a fost greu, ţin minte cu câtă teamă şi pregătiri prealabile am pornit la drum. Blogul s-a născut până la urmă dintr-o răzgândire. Hai totuşi să-l fac! Şi iacătă-l, pe el, blogul.
La început scriam cu o oarecare reţinere, acum scriu cu o reţinere totală când ştiu că mă citeşte întreg familionul şi vreo 2-3 prieteni. Na, că mă inhibaţi până la cenzură, da' şi scrieţi comentarii frumoase.
Nu mă aşteptam să am vreun spor, dar ideile vin, se înmulţesc, sunt rodnice şi pot închega câte un post acceptabil o dată la câteva zile. Sper să mă ţină, să nu mă dezumflu şi să evoluez.
Pe parcurs sper să-l îmbunătăţesec, să-l mai dichisesc şi să-i dau o înfăţişare profesionistă (în acest sens am pledat pe lângă Nesomn să mă ajute cu nişte emoticoane mai acătării). Aştept idei şi de la voi, cititorii mei care binevoiţi să mă apreciaţi prin comentariile pe care le puneţi aici pe blog, că doar trebuie să vă placă şi vouă, să treceţi cât mai des pe la noi.
Aşadar, la mulţi ani şi multă inspiraţie!!!

Panică

Câteva semne că ai crescut sau eşti pe cale de a :

- poţi să iei două tablete de algocalmin fără să mori de la ele
- dacă faci vreo boacănă nu mai poate da mami un telefon să o dreagă
- începi să îţi exersezi din ce în ce mai des semnătura pe diferite acte
- la datele de contact treci numărul personal de telefon
- dacă vrei mic dejun trebuie să te trezeşti mai devreme pentru că nu te mai aşteaptă gata pregătit
- nu mai eşti menajat şi trebuie să-i menajezi tu pe alţii
- nu mai poţi rezolva treburile dacă plângi
- lumea ţi se adresează cu dumneavoastră
- nu mai poţi folosi "săr'mâna" pe post de salut
- dacă te dai în leagăn primeşti amendă
- nu vezi să citeşti aceste rânduri fără ochelari


Dacă prezinţi aceste simptome n-are rost să te adresezi medicului sau farmacistului. Oricum se vor agrava şi înmulţi. Şi nu, nu există tratament!

(H)eurovision - concluzii

A câştigat Norvegia şi asta mă bucură foarte. Nu degeaba mi-a plăcut mie melodia de la bun început. Şi pentru ca totul să fie cât se poate de frumos Islanda s-a clasat pe locul II. În nici un an până acum n-am avut un preferat, anul ăsta am avut 2 melodii favorite şi amândouă au ieşit fruntaşe. Cred că le-am purtat noroc.
M-am bucurat că n-a câştigat Franţa doar pentru c-a fost reprezentată de Patricia Kaas, care dealtfel a cântat bine, cam prea dramatic, dar corect, în schimb melodia n-a avut nimic special.
Îmi pare rău de Lenutza noastră care s-a prezentat onorabil. Din păcate, piesa a fost de duzină, spectacolul n-a avut nici o strălucire, nimic care să atragă atenţia asupra noastră, plus că în ciuda faptului că am avut-o pe Moldova cu care să facem schimb de puncte, tot am fost ciumaţi, că nu prea s-a apropiat nimeni de noi să ne mai arunce câte un punct-două. Au fost şi alte piese slabe, pe acelaşi stil cu a noastră, de exemplu cea a Turciei, dar măcar ei au avut spectacol, artificii, oameni care săreau pe acolo, mişcări din buric. Toate neajunsurile astea o să trebuiască să le suporte biata Elena.
În rest, m-au cam enervat prezentatorii showului, dar mi-au plăcut efectele speciale, urşii dansatori, graficele şi toate momentele dintre cântece pe care le-au pregătit ruşii. Per ansamblu, au făcut treabă bună. Aa, care a fost faza cu piesa Rusiei din concurs??? Cred că şi-au concentrat tot talentul în organizarea spectacolului şi nu le-a mai rămas nici un strop să facă o piesă.
P.S: Nu-mi place cum am scris, îmi pierd îndemânarea, asta dacă am avut-o vreodată.

Heurovision II

E greu cu Eurovisionu' ăsta, are atâtea părţi că mi-e greu să fac o analiză aşa extinsă, mai ales că mie nu-mi place să despic firul în patru. Se şi vede asta :) (îmi trebuie nişte zâmbilici d-ăia profesionişti, că ăştia făcuţi din tastatură prea sunt primitivi şi inexpresivi.)
În fine, nici n-am mai avut chef să comentez şi finala nambăr 2, dar datorită implicării pe care am văzut-o din partea cititorilor mei, care au comentat cu atâta dedicare, am zis să depun un efort şi să-i disec şi pe ăştialalţi 19, că doar suntem oameni civilizaţi, nu umblăm cu discriminări.
Dupe cum urmează:
Croaţia. Haoleu, mucosule,răguşitule, behăitule. Hooo, mai uşor!
Irlanda. Blaxy Girls de la Loch Ness. Merge dacă n-ai pretenţii muzicale.
Letonia. Ce? Nu, merci, nu beau vodcă.
Serbia. Hai c-au fost simpatici pantofarii.
Polonia. Am făcut greşeala la un moment dat să afirm că trece în finală. Două-trei palme din oficiu, urgent, pentru aşa gândire.
Norvegia. Nambăr uan.
Cipru. A cântat frumos fătuca, elegant, melodios. Şi ea parcă seamănă cu cineva la glas....
Slovacia. Doi chinuiţi de amoare infinită.
Danemarca. Cu al ei Ronan Keating. Hai c-a fost bun. Momentul, băăăăi!!
Slovenia. La momentul ăsta cum aia nu mai ieşea de după cortină am crezut că nu poate sau nu vrea, dar a ieşit pâna la urmă, draga de ea. După ce-am făcut-o în toate felurile.
Ungaria. Acrobatul ratat. Stai, tată, uşor.
Azerbaijean. Sora mai mică a melodiei din Turcia.
Grecia. Când l-am văzut şi p-ăla. This is our night. Nu mai spune. A şi trecut în finală.
Lituania. Hai că mi-a plăcut, a atins o coardă sensibilă acolo. A şi trecut. Bravos.
Moldova. Bine c-a trecut s-avem cu cine schimba puncte, că altfel eram ciumaţii serii. Ce popor de ţambalişti şi acordeonişti suntem. Hop, hop.
Albania. Da, să zicem. În lipsă de altceva.
Ucraina. Nu pot să cred că a trecut. Sunt în stare de şoc. Cred că datorită graficelor.
Estonia. Interesant. Am zis eu c-au să treacă. Mi-a plăcut, na.
Olanda. Încă o melodie-statement. Era o replică într-un film "Numai cei urâţi spun că frumuseţea interioară contează". Sunt de acord, frumuseţea interioară contează, când te uiţi dinspre în afară spre înăuntru. Interpretarea a fost impecabilă. Da, să ştiţi.

P.S: Cine binevoieşte a mai comenta pe aici, poate se înduplecă să facă nişte previziuni cu privire la câştigătorul de anul ăsta. Da' până la ora 00.00 că după nu vă mai cred. Mulţumesc. Şi nu uitaţi diseară, 16 Mai, ora 10 pm pe TVR finala Eurovision.

Deci, Heurovision

Zilele astea se desfăşoară încă o ediţie glorioasă a concursului Eurovision, unde se cântă, se dansează şi se falsează. Adevărul e că poate fi plictisitor dacă n-ai suficientă imaginaţie cât să-ţi găseşti ceva de făcut cât timp se manifestă cântăcioşii pe scenă.

Aşadar, Muntenegru m-a plictisit de numa'. Monoton şi învechit.

Cehia hahahah. Are you kidding me???

Belgia, da. Dansantă, amuzantă. Copycat.

Belarus, aha, am rămas impresionată. Next!

Suedia. Puteam primi nişte transcripţii la partea cu aaaaa aaaa. Zău.

Armenia cu surorile Modorcea de pe plaiurile lor. Hop, hop. Ar merge după vreo 2-3 pahare.

Andorra. Mi-a plăcut, foarte veselă şi bine interpretată. Da' în ce limbă cânta mademoisella?

Elveţia. Ăştia imită ceva trupă de prin State, prost. Da' am un lipsus. Ce trupă o fi oare??

Turcia. Ritmuri tradiţionale reciclate.

Israel. Da', tocmai mi se făcuse sete când se desfăşurau.

Bulgaria. Hahahahahaha.Nu, deci chiar nu. Serios!

Islanda. O, daaa. Repeat, repeat!!!

Macedonia. Niciodată nu mi-a plăcut Bon Jovi, mai ales când a fost prost imitat.

Lenutza noastră. Speriată săraca, emoţionată. A executat mişcările sfios, cu jumătate de măsură. Au dat alea cu ea de pământ pe acolo. Au promis ceva special, dar eu n-am văzut nimic. Tronul nu m-a impresionat, coregrafia a fost prost executată şi proiectată. Bine c-am trecut în finală.

Finlanda. Nu ştiu, îmi căutam ceva de mâncare atunci.

Portugalia. Nice.

Malta. Deci cum?? N-am înţeles nimic. Da' nu-i bai.

Bosnia şi Herţegovina. Ăştia de ce-au trecut mai departe??



Oricum aştept semifinala de mâine, de la 10 pm pe TVR. De abia aştept să aud(încă o dată) piesa Norvegiei.

Soluţia, ca muză

Din plictiseală şi creativitate, care ar fi bine să fie sesizată şi cultivată (creativitatea, zic), a ieşit filmuleţul de mai jos, home-made, sau mai pe româneşte, făcut în casă. Da, ştiu că e de-a-ndoaselea, dar măcar aşa se potriveşte cu tema abordată/parodiată.

Protagonistu', ăsta micu', nu-l nominalizez, că încă îşi mai alege numele de scenă şi nu vreau să-i dau planurile peste cap, are ceva lăudabil şi admirabil în el care se răsfrânge pe mai multe planuri. Dintre toate însă, asta cu actoria/bufoneria/imitatul/animatul o face cel mai bine. Ce mai, e artist! Sper să se ţină de chestia asta şi ea de el că fac echipă bună. Enjoy!

Atac la nebuni

Ţi-o spun direct. Ştiu că nu e vina ta, la fel cum nu e nici a mea, dar nu vreau să te mai văd.

Nu o lua personal, dar mă agasezi. Prezenţa ta nu-mi face bine şi nu vreau să mai continui aşa. M-am săturat să te întâlnesc la tot pasul şi să mă incomodezi. Pur şi simplu nu mai funcţionez la capacitate maximă în preajma ta. Ştiu că ai nevoie de atenţie. Din păcate, eu nu sunt sursa ta cea mai bună. Nu vreau să mă mai concentrez asupra ta.

Vreau să ies afară liniştită, fără să mă aflu sub ameninţarea ta. N-am nevoie de panica şi stânjeneala pe care o creezi tu. Nu mai vreau să-mi ieşi în cale când mi-e lumea mai dragă.

Repet, ştiu că nu e vina ta, ai nevoie de ajutor şi nimeni nu se îngrijeşte de asta, dar ăsta nu e un motiv suficient de bun pentru ca eu să trebuiască să te suport.

Nu mai vreau să te aud strigând, urlând, mârâind sau aruncând cu chestii periculoase în cine nu cunoşti. Nu vreau să trec pe celălalt trotuar când tu îmi apari în faţă sau să îmi schimb locul din tramvai doar pentru că eşti şi tu pe acolo. Nu vreau să umblu pe stradă cu ochii în patru ca să fiu sigură că mă pot feri de tine.

Partea proastă e că deja incepi să te clonezi. Sunt tot mai mulţi ca tine la tot pasul şi se întâmplă să trebuiască să fac cunoştinţă cu toate variantele tale. Care se manifestă în fel şi chip. Sunt agresive, instabile, dar se pare că nu reprezintă un pericol social. Probabil că ar trebui să faci vreo două-trei victime ca să atragi atenţia în mod eficient. Dar îţi spun de pe acum că nu mă ofer voluntar, nu vreau să te ajut.

Nu vreau să te mai văd. Şi pentru asta nu trebuie să stau eu în casă, ci trebuie să dispari tu. E decizia mea finală, nu mai comenta! Pa!

Atacul porcilor

Într-o lume dominată de political correctness nu se putea să lăsăm porcinele fără cele 15 minute de glorie ale lor, aşa că am scos la suprafaţă gripa porcină, care ce-i drept nu sună la fel de măgulitor ca gripa aviară, dar măcar e a lor.

Fiind dezavantajată din pricina numelui, gripa s-a gândit să recupereze. A ucis mişeleşte câteva zeci de persoane, a luat ostatice alte câteva sute pe care le ţine sechestrate prin spitale şi le torturează cu febră ridicată şi tuse seacă şi ameninţă cu deschiderea de sedii de operaţiune peste tot în lume în mai puţin de 30 de zile. Deja văd sloganul: " Din 30 Mai gripa porcină e şi la tine în oraş!"

Parcă arată aşa a conspiraţie religioasă toată epidemia asta. Adică a izbucnit tocmai în Mexic, ţară mai catolică decât Papa, credincioasă până în măduva oaselor. Ţara cu cele mai multe lacrimi pe bucată de icoană cu Sfânta Maria. Deja îi şi văd pe propovăduitorii creştinismului ieşind la înaintare şi zicând " Vedeţi?? Nu ştiţi ceasul când se pune de-o epidemie mondială şi crăpaţi toţi!!! Căiţi-vă, netrebnicilor! Oricum muriţi, dar măcar sufletul vostru va fi salvat!"

Acum după ce autorităţile au panicat lumea cu gradul ridicat de pericol al gripei, după ce toţi s-au apucat să umble cu măşti ca la carnaval pe stradă, după pronosticuri apocaliptice şi după ameninţări din partea crescătorilor de porci care au înregistrat o scădere în vânzări apar tot felul de declaraţii de calmare a populaţiei. Că de fapt nu e de la porci, putem băga ceafă în continuare, relaxaţi-vă, respiraţi. Mă, ce e cu schimbarea asta bruscă de atitudine? Ziceţi că nu e de la porci? Voi l-aţi fabricat p-ăsta micu',H1N1, în laborator şi v-aţi făcut că-l scăpaţi undeva într-un loc public. Ziceţi că nu-i aşa. Păi şi dacă aţi făcut asta, de ce vă panicaţi? Când v-aţi apucat de experiment n-aţi vrut să-l faceţi funcţional? Păi, ba da. Şi atunci? Merge, e bun, a reuşit, bucuraţi-vă! Vă pare rău că mor oameni? Câteva mii acolo, victime colaterale. Dă-i naibii, mor în numele ştiinţei. Vivat!

Până la urmă chiar nu e motiv de panică. Adică şi numele virusului ne-o spune H1N1. Carevasazică, Haoleu x 1 şi Nasol x1. Dacă era H5, adică Haoleu de cinci ori atunci mai ziceam şi eu să începem să alergăm de nebuni sau nu, că prea răspândeam virusul.

Oricum ăştia care se panichează de mama focului o fac în speranţa că vor fi răpuşi de-un atac de cord, ceva. Se consolează cu gândul că deşi sunt morţi au reuşit să fraierească gripa. Dacă mor şi căiţi, succes maxim.

E mult zgomot pentru nimic. Măşti, reuniuni publice amânate, detectoare de febră pe aeroporturi. De parcă dacă îl identifică pe unu' cu febră îi şi văd cum sar pe el cu topoare, sfori, îl anihilează şi-l şi fierb să scoată virusu' din el. Pe criza asta, nu vi se pare că stricăm orzul pe gâşte??

În fine, nu ştiu voi, dar eu una nu-mi fac griji. Eu deja am boala porcului, care se manifestă prin dormit şi mâncat, mâncat şi dormit, aşa că am dezvoltat anticorpi.

Vă las, mă duc la o ceafă de porc! Grohăim mai încolo.