Cartea de miercuri

În ultima vreme m-am transformat într-un șoarece de bibliotecă. Am intrat în posesia unor cărți și mi-am dat seama că cititul e o alternativă mult mai sănătoasă la a computeri toată ziua. Asta plus faptul că PC-ul nu a mai funcționat la capacitate optimă, așa că am (re)început să citesc semi-intensiv. Și după cum n-are rost să-ți faci poze dacă nu le pui pe Facebook, la fel n-are rost să citești dacă nu și scrii despre pe blog. Poate c-o să fac un obicei din asta, din a vă spune și vouă ce cărți am mai citit. Acum, să n-aveți pretenția la niște analize stilistice de mare clasă pentru că nu sunt Ioan T. Morar, dar pot să vă spun dacă o carte mi-a plăcut sau nu.

Cartea pe care am citit-o recent se numește Înainte să adorm (Before I go to sleep - în original) e scrisă de britanicul S. J. Watson și a fost publicată în 2011. Cartea reprezintă debutul literar al domnului Watson, s-a vândut în 42 de țări și a devenit rapid un bestseller, fiind transpusă și pe marele ecran de către Ridley Scott, cu Nicole Kidman, Colin Firth și Mark Strong ca parte a distribuției.

Înainte să adorm e povestea lui Christine Lucas, o femeie de vârstă mijlocie care încearcă să-și dea seama ce se întâmplă cu viața ei, asta pentru că e amnezică și nu poate stoca nicio informație mai mult de 24 de ore. Dacă vi se pare cunoscut subiectul, ar putea fi din cauza filmului ăstuia, dar trebuie să știți că nu în aceeași notă e scrisă cartea, mai ales când la baza ei stau niște cazuri reale, după cum declară autorul însuși.

Christine se trezește dezorientată în fiecare dimineață, nu recunoaște nimic din jurul ei, nici casa, nici soțul, nici măcar pe sine, deoarece are impresia că e de abia la începutul vieții. Lucrurile încep să capete sens pe parcursul zilei, când soțul ei, Ben, îi povestește cine e și cum a ajuns în această situație. Un accident. Lucrurile se schimbă însă în momentul în care un doctor specialist intră în legătură cu Christine și îi sugerează să-și noteze toate informațiile pe care le află. Astfel că începe să se contureze o altă variantă a vieții ei, cu mult diferită de cea pe care i-o relatează Ben în fiecare dimineață. Confuzia și neîncredere ei în cei din jur sporește tot mai mult cu fiecare nouă amintire care răzbește din subconștientul ei.

E o lectură captivantă, o scriitură bine structurată și consecventă, în ciuda flashbackurilor care întrerup frecvent firul prezent al povestirii. Te atrage în mrejele ei și nu mai reușești să vezi imaginea în ansamblu, trăiești și tu de la o pagină la alta, la fel ca și Christine, până când se face lumină și îți spui : Nu pot să cred că EL e vinovatul. Și ai dreptate, nu poți să crezi, pentru că nu e el.

Finalul e puțin dezamăgitor, trebuie să vă avertizez, deși se ivește un licăr de speranță, sfârșitul e în coadă de pește.

Cartea a apărut la Editura 3, face parte din colecția Fiction Connection și e cel mai vândut debut britanic, după seria Harry Potter a lui J.K. Rowling.

Săptămâna viitoare (poate) scriu despre Mireasa hoțomană, de Margaret Atwood.

Sezon ploios

Vreau să vă supun atenției o situație, ca să înțeleg dacă doar eu am o problemă sau dacă lucrurile chiar nu ar trebui să se întâmple așa.
Datele problemei sunt următoarele: baie de fete, la comun, chiuvete aliniate, apă. Și vin fetele, se proțăpesc hotărât, în linie dreaptă, dinaintea chiuvetelor, se spală repejor-repejor pe mâini - că deh, e scurtă pauza - și pe urmă încep să-și zvânte mâinile prin fluturarea și scuturarea lor, cât mai laaarg, în toate părțile, de ajung să stropească și oglinda și, implicit, pe oricine are ghinionul să se afle în raza lor de acțiune. E ca și cum te-ai plimba visător pe-o pajiște, contemplând la nemurirea sufletului, și dintr-odată pornesc stropitorile alea menite să țină iarba verde și proaspătă, și-ți strică toată scena de poveste. Sau ca și cum un cățăl care tocmai a făcut baie, se scutură de apa în exces fix în povestea ta. Un sfat, atât doar, mai ușurel, tu, fete!!!
Și o altă chestie care se întâmplă în băile fetelor, - da, dau tot din casă, sunt nașpa, știu - vorbitul la telefon în timp ce ești închisă în cabina aia în care intră o singură persoană. Adică, nu poți să suni înainte de să intri sau după ce ai ieșit, te-ai spălat pe mâini și ți le-ai scuturat în fața altcuiva? Nu poți găsi alt moment decât ăla? Classy.

Music Lounge

Artistul săptămânii e Ed Sheeran, pe care cei mai mulți îl știm drept autor al piesei I See Fire, care a făcut parte de pe coloana sonoră a filmului The Hobbit: The Desolation of Smaug, deși, în urma cercetării făcute pentru articol, mi-am dat seama că l-am mai ascultat și în trecut pe Ed Sheeran, cu piesa lui de debut The A Team, doar că pe vremea aceea nu era atât de cunoscut. Artistul s-a născut în Marea Britanie, în 1991. În 2011 și-a lansat albumul de debut, +, care i-a adus premii importante, printre care 2x Brit Awards pentru Best British Male și British Breakthrough. În 2012, a cunoscut succesul și în SUA, după colaborarea cu Taylor Swift, alături de care a pornit și într-un turneu prin America de Nord. În 2013, single-ul său de debut, The A Team, a fost nominalizat la categoria cântecul anului în cadrul Premiilor Grammy. În 2014, Ed Sheeran a lansat cel de-al doilea album, x (adică semnul înmulțirii). Piesa pe care v-o propun astăzi este inclusă pe album x și se numește Don't.